De ce începem anul pe 1 ianuarie?

Primul zi din an, 1 ianuarie, marchează începutul unui nou ciclu, dar istoria alegerii acestei date este mai complexă decât pare. Deși majoritatea țărilor au adoptat această convenție modernă, originile sale sunt adânc ancorate în vechi tradiții romane și reforme bisericești, care au influențat calendarele multor culturi.

Tradiții romane și reformele lui Julius Caesar

În timpul vechilor romani, anul începea în martie. Aceasta explica denumirile lunilor septembrie până în decembrie, care derivă din cuvintele latine pentru „sapte”, „opt”, „nouă” și „zece”. Se spune că regele Numa Pompilius, succesor al lui Romulus, a fost cel care a organizat calendarul roman și a instituit 1 ianuarie ca prima zi a anului în jurul anului 713 î.Hr. Totuși, cercetările recente sugerează că această dată a fost oficializată abia în 153 î.Hr., iar regele Numa ar fi putut fi o figură legendară.

“Julius Caesar a jucat un rol esențial în stabilizarea calendarului, introducând calendarul iulian în anul 46 î.Hr.,” afirmă istoricul Mihai Radu. Acesta a adus numeroase reforme, inclusiv conceptul de ani bisecți, pentru a corecta abaterile generate de vechiul calendar.

Schimbarea prin influența bisericii

După căderea Romei, multe culturi creștine au început să își schimbe data de început a anului. Unele alegerea date a lui 25 decembrie, de Crăciun, sau 25 martie, ziua Anunțării, când Fecioara Maria a primit vestea de la Arhanghelul Gabriel. Aceste date simbolizau un nou început din perspectiva creștină.

“Încercarea de a alinia anul calendaristic cu evenimentele creștine a dus la o diversitate de sărbători de Anul Nou în Europa,” adaugă Radu. În Anglia, de exemplu, anul a început în martie până în secolul al XVIII-lea.

Reforma calendarului din 1752

Până la adoptarea calendarului gregorian, initiată de Papa Gregory XIII în 1582, multe țări din Europa nu și-au ajustat datele. De abia în 1752, Anglia și Țara Galilor au adoptat calendarul nou, sărind peste 11 zile pentru a se alinia cu restul Europei.

Ceea ce înseamnă că, pentru prima dată, 31 decembrie 1751 a fost urmat de 1 ianuarie 1752. Această reformă a fost impusă pentru a corecta decalajului acumulat în ultimele secole. „Decizia de a schimba data a creat confuzie, dar era necesară pentru a sincroniza calendarul cu solstițiile,” explică Radu.

Critici și alternative

Deși este acum un sistem consacrat, există critici la adresa acestei alegeri. În special, perioada de iarnă, de la Anul Nou până la primăvară, poate fi un moment dificil pentru multe persoane. Multe dintre acestea încearcă să renunțe la obiceiuri nesănătoase, în timp ce iarna își ia tributul asupra stării de spirit.

În contrast, alte culturi continuă să sărbătorească anul nou conform propriului calendare. De exemplu, Ethiopia sărbătorește noul an pe 11 sau 12 septembrie, iar Iranul îl celebrează în jurul echinocțiului de primăvară. Aceste tradiții evidențiază diversitatea culturală și diferitele moduri de a marca trecerea timpului.

În lumina tuturor acestor variații, rămâne de discutat dacă 1 ianuarie este cu adevărat cea mai inspirată alegere pentru a marca un nou început. Indiferent de răspuns, viitorul an este primit cu speranță, iar tradițiile vor continua să evolueze pe parcursul timpului.