Artemis II a atins astăzi trei decenii de la ultimul zbor uman al oamenilor spre partea îndepărtată a Lunii, marcând o etapă crucială în procesul de reconstrucție a prezenței umane pe satelitul natural al Pământului. MisiuneaNASA, prima de acest gen după 1972, va realiza un survol de aproape șapte ore de partea invizibilă a lunii, în timp ce capsula Orion va naviga la circa 6.544 de kilometri de suprafața satelitului, atingând cea mai mare depărtare de Pământ înregistrată vreodată de oameni. De rezultatele acestei misiuni depinde tăblița viitorului program lunar american, dar și înțelepciunea cu care cunoaștem încăcelea ce ascund relieful nevăzut al Lunii.
Momentul fermi al survolului lunar al Orion
Survolul părții îndepărtate a Lunii a fost planificat pentru luni seară, ora României, la 21:45, urmând să se încheie marți, la ora 04:40. În aceste intervale, astronauții din capsulele Orion vor avea ferestrele orientate fix spre Lună, pentru a observa și înregistra detalii despre relieful necunoscut al regiunii. Conform NASA, deși doar aproximativ 20% din fața nevăzută a Lunii va fi iluminată, porțiunile vizibile vor putea oferi primele observații directe ale unor zone precum bazinul Orientale și craterele Pierazzo și Ohm.
Aceasta este prima ocazie în care oamenii vor vedea în mod direct aceste regiuni, care până acum au fost studiate doar prin imagini de la distanță sau de la sonde robotice. „Partea nevăzută a Lunii prezintă diferențe structurale notabile față de partea vizibilă, fiind caracterizată printr-o crustă mai groasă și o craterezare mai intensă,” explică specialiștii NASA. Înțelegerea acestor diferențe ajută la elucidarea modului în care a evoluat satelitul în primele miliarde de ani ai sistemului solar.
Focalizarea pe bazinul Orientale, un impact concentrat de aproape 930 de kilometri, sprijină eforturile de a înțelege formarea și evoluția craterelor majore în sistemul solar. Cercetătorii speră ca, pentru prima oară, astronauții să poată vedea în mod direct această structură, ceea ce ar putea însemna un pas important în studiile geologice și geofizice ale Lunii.
Ochiul uman, încă relevant în era tehnologiei orbitale
NASA păstrează convingerea că ochiul uman rămâne un instrument valoros de observare, chiar și în epoca sateliților și sondelor automate. Astronauții au fost pregătiți să observe nu doar formele de relief mari, ci și nuanțele de culoare, texturile, umbrele și strălucirile care se schimbă în funcție de unghiul de iluminare solară. Aceste observații pot complecta și rafina datele obținute anterior de sateliți, contribuind la pregătirea pentru viitoare misiuni cu echipaj uman către Lunar.
În timpul survolului, va fi inclus și un interval în care comunicațiile vor fi temporar suspendate, odată ce Orion va trece în spatele Lunii, iar astronauții vor avea posibilitatea să observe eclipsa solară parțială, privită din perspectiva capsulei. După finalizarea acestei manevre, capsula Orion va reîncepe traiectoria de întoarcere spre Pământ, având programată amerizarea în Pacific, în largul coastelor San Diego, pe 10 aprilie.
A patra etapă a misiunii Artemis II reprezintă un test esențial pentru viitorul programului spațial american. În condiții reale de spațiu îndepărtat, sistemele capsulei Orion și ale rachetei SLS vor fi evaluate și validate înaintea unor misiuni care să readucă oamenii pe suprafața Lunii. Faptul că, după această manevră, Orion va intra pe traiectoria de întoarcere spre Pământ, subliniază importanța acestei misiuni în cadrul planurilor NASA de a reînvia prezența umană în spațiu, cu accent pe explorarea lunară în următorii ani.
