Astronomii au descoperit semnale radio „imposibile” ale pulsarilor, o descoperire ce contrazice modelul acceptat de decenii cu privire la emisia radiației din aceste stele neutronice. Analizele realizate pe observații radio provenite de la circa 200 de pulsari extrem de rapizi au evidențiat că, în cazul a aproximativ o treime, undele de radio nu provin doar din regiunea polilor, ci și din zone periferice ale stelei. Această informație ar putea duce la o reevaluare a modului în care aceste corpuri cosmice emit radiație și a structurii câmpurilor magnetice pe care le dețin.
Semnale radio din zone neanticipate ale pulsarilor
Pulsarii sunt stele neutronice formate în urma colapsului unei stele masive, după consumarea integrală a combustibilului nuclear. Acestea au o densitate incredibil de mare: o linguriță de materie ar cântări aproximativ 10 milioane de tone pe Pământ. Colapsul generează câmpuri magnetice extrem de puternice și unește o rotație rapidă, uneori chiar de 700 de rotații pe secundă. Fasciculele de radiație care se rotesc odată cu pulsarul le dau acestora numele și le permit monitorizarea lor precisă, fiind folosite ca niște ceasuri cosmice.
Cercetările recente arată însă că aceste radiații nu se limitează doar la emisii din apropierea polilor sau suprafața stelei, ci provin și din zone periferice. O parte din semnalele detectate coincid cu explozii de raze gamma, observate de Telescopul Spațial Fermi al NASA. Acest lucru sugerează că radiația emisa de pulsari are o origine mai complexă decât se credea anterior și provine din mai multe regiuni ale câmpului magnetic.
Rezultatele studiului indică faptul că aproape 33% dintre pulsarii de milisecundă emit radiații radio din multiple zone, nu doar din poli, ci și din regiuni periferice. Această constatare contrazice vechea teorie conform căreia radiația emisia de la pulsari provine exclusiv din apropierea polilor, fiind limitată la un fascicul strâns. În plus, aceste emisii provin și dintr-o zonă denumită „current sheet”, o regiune formată din particule încărcate ce se rotește împreună cu steaua.
Implicații pentru detectarea și înțelegerea pulsarilor
Un efect al acestei descoperiri este faptul că pulsarii de milisecundă ar deveni mai accesibili pentru observații, deoarece undele radio sunt emise pe mai multe direcții. Astfel, probabilitatea ca Pământul să fie în calea fasciculului radio crește, ceea ce facilitează detectarea acestor corpuri cerești și utilizarea lor în proiecte de cercetare, precum detectarea undelor gravitaționale.
Cercetătorii subliniază că aceste emisii multiple și variate ar putea explica de ce unele pulsari afișează semnale fragmentate sau cu caracter neobișnuit. În plus, modul în care extremitatea radiației e generată la distanțe mari de stea rămâne încă un subiect de studiu. Înțelegerea mai bună a acestor mecanisme ar putea contribui la dezvoltarea unor modele mai precise pentru interpretarea semnalelor cosmice.
După cum afirmă Michael Kramer, de la Institutul Max Planck pentru Radioastronomie, “înțelegerea originii acestor semnale este esențială pentru a folosi pulsarii ca instrumente de precizie”. Toate aceste rezultate au fost publicate recent în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society și reprezintă un pas important în aprofundarea cunoștințelor despre aceste obiecte enigmatice.
Datele studiului arată că fenomenul se extinde peste ceea ce era considerat anterior posibil în teoria emiterii de radiații a pulsarilor, deschizând perspective pentru observații mai precise și pentru o înțelegere aprofundată a mediului extrem din jurul stelelor neutronice. Deși cercetările continuă pentru a explica pe deplin aceste peculiarități, descoperirea recomandă o reconsiderare a modelelor actuale, în special în ceea ce privește zonele periferice ale câmpurilor magnetice ale pulsarilor.
