duminică, 22 noiembrie 2026
ReactiveNews Jurnalism independent
Acasă › Diverse › Bâstroe: Canalul ucrainean, din nou în prim-planul tensiunilor româno-ucrainene
Diverse

Bâstroe: Canalul ucrainean, din nou în prim-planul tensiunilor româno-ucrainene

Conform HotNews: Intervențiile hidrotehnice desfășurate pe Dunăre, începând cu secolul al XIX-lea, au modificat semnificativ distribuția debitelor pe brațele Deltei, reducând procentul de apă care ajunge pe brațul Chilia de la aproximativ 60% la circa 40% în prezent. Aceste modificări au fost impuse pentru a crește debitele pe celelalte două brațe, Sulina și Sfântu Gheorghe, explică Adrian Stănică, directorul general al Institutului GeoEcoMar.

Discuțiile recente legate de scăderea nivelului Dunării au reaprins dezbaterile privind canalul ucrainean Bâstroe, un subiect sensibil în relațiile dintre România și Ucraina. Oficialii ucraineni susțin că lucrările efectuate au fost doar de întreținere pe sectoarele de conectare cu brațul Chilia și Marea Neagră, negând acuzațiile de „furt” de apă.

Modificări istorice ale debitelor pe brațele Dunării

Situația actuală a debitelor pe brațele Deltei Dunării este rezultatul unor intervenții hidrotehnice sistematice începute acum mai bine de 150 de ani. La mijlocul secolului al XIX-lea, după încheierea Războiului Crimeei, brațul Chilia prelua peste două treimi din apele Dunării, restul distribuindu-se către brațele Tulcea (care se dividea ulterior în Sulina și Sfântu Gheorghe).

Prima transformare majoră a venit odată cu proiectele Comisiunii Europene a Dunării, conduse de inginerul Sir Charles Hartley. Prin rectificarea meandrelor pentru îmbunătățirea navigabilității pe brațul Sulina, panta hidraulică a crescut, determinând o atracție sporită de apă către acest braț, în detrimentul Chiliei. Ulterior, pe parcursul secolului XX, noi intervenții, precum instalarea unui dig la Ceatal Ismail și rectificarea meandrelor pe brațul Sfântu Gheorghe, au continuat să redistribuie fluxurile de apă.

În consecință, în aproximativ 150 de ani, echilibrul hidrologic natural s-a modificat fundamental. Dacă în 1860 brațul Chilia beneficia de peste 60% din debitul Dunării, astăzi acest procent se situează în jur de 40%, surplusul fiind redirecționat către brațele Sulina și Sfântu Gheorghe.

Canalul Bâstroe, o miză în dezbaterea apei

Îngrijorările legate de eventuale pierderi de apă prin canalul Bâstroe au fost, în mare parte, exagerate, conform declarațiilor recente. Lucrările de dragare efectuate de Ucraina s-au limitat la zonele de conexiune cu Dunărea și Marea Neagră. Expertul Adrian Stănică cataloghează speculațiile privind scurgerea masivă de apă către canalul ucrainean ca fiind „puerile și contrare legilor fizicii”, subliniind forța imensă a fluviului.

Intervențiile pe canale precum Bâstroe au, în principal, un impact local, afectând redistribuția debitelor între canalele secundare. Dragajul pe brațul Chilia, deși necesită repetări frecvente din cauza dinamicii fluviului, nu ar avea un impact semnificativ la scară largă în deltă.

Proiecte de intervenție, blocate în sertare

Tragica realitate, subliniază Stănică, este că problemele legate de distribuția apei, precum cele de la „Bala” (zona unde Dunărea își diminua debitul), au fost studiate de decenii. Au existat planuri de intervenție elaborate, însă acestea au rămas, din păcate, neimplementate, stocate în dosare. Aceste proiecte, dacă ar fi fost puse în practică, ar fi putut oferi soluții la provocările actuale legate de deficitul de apă din Delta Dunării.

Sursa: HotNews