Conform News.ro: Reforma UE privind detașarea lucrătorilor, o provocare economică și juridică
Parlamentul European a votat, în iulie 2026, o reformă a reglementărilor europene privind detașarea lucrătorilor și coordonarea sistemelor de securitate socială. Această măsură răspunde tensiunilor economice și juridice generate de extinderea Uniunii Europene către Est, dificultăți devenite imposibil de ignorat. Se pune accentul pe conflictul dintre libertatea de circulație a serviciilor și a lucrătorilor și tentația firească a întreprinderilor de a exploata diferențele semnificative dintre costurile sociale ale muncii din statele membre. Obiectivul declarat este transformarea detașării, concepută ca excepție temporară, dintr-un mecanism de optimizare permanentă a costului forței de muncă.
În limbajul oficial european, fenomenul este descris prin termeni precum „fair mobility”, combaterea fraudei și prevenirea abuzurilor. În realitatea economică, state precum Franța, Germania, Belgia sau Olanda nu mai acceptă ca firme stabilite în țări cu costuri sociale mai mici să desfășoare activități substanțiale și deseori permanente pe teritoriul lor, menținând, prin detașare, afilierea lucrătorilor la sistemul de securitate socială din țara de origine.
De la regula generală la excepția detașării
Principiul fundamental în materia securității sociale este lex loci laboris, care stipulează că o persoană ce desfășoară activitate salariată într-un stat membru este supusă legislației acelui stat. Dacă un salariat lucrează efectiv în Germania, se aplică sistemul german de securitate socială. Detașarea reprezintă o excepție de la această regulă, conform articolului 13 din Regulamentul nr. 883/2004. Angajatorii care desfășoară activități în mod obișnuit într-un stat membru pot trimite temporar un lucrător în alt stat, acesta putând rămâne, în anumit conditions, supus legislației statului de origine. Această distincție este crucială, deoarece formularul A1 nu este un instrument prin care angajatorul își alege sistemul social convenabil, iar existența unei societăți înregistrate în România nu transformă automat sistemul românesc într-o legislație „exportabilă”.
Ce corectează reforma din 2026
Noile reguli europene urmăresc să îngreuneze detașarea artificială, fără a elimina posibilitatea unei detașări autentice și limitate temporal. O modificare importantă este introducerea unei perioade minime de afiliere la sistemul de securitate socială al statului de origine înainte de detașare (3 luni). Această cerință asigură o legătură juridică reală, existentă anterior detașării. Obligația notificării prealabile a autorităților competente și posibilitatea trimiterii în delegare pentru maximum 3 zile consecutive în 30 de zile calendaristice, fără a obține certificatul A1 (cu excepții pentru sectorul construcțiilor), completează modificările. Reforma vizează a face mobilitatea conformă cu ceea ce ar trebui să fie din punct de vedere juridic.
Situația României: criteriile și realitatea
În România, procedura de emitere a formularului A1 implică verificarea faptului că angajatorul desfășoară activități substanțiale pe teritoriul țării. Se analizează sediul societății, locul angajării personalului, contractele încheiate, infrastructura deținută, activitatea efectivă și cifra de afaceri realizată în România. Dificultățile apar atunci când un criteriu, cum ar fi procentul cifrei de afaceri realizate în România, este tratat ca o condiție autonomă, în loc să fie un indiciu al activității economice reale. Un caz exemplificativ este cel al unei companii cu zece ani de activitate în România, cu hale, mijloace de producție și personal, dar a cărei cifră de afaceri provenea exclusiv din export. Autoritățile române au refuzat emiterea formularului A1 invocând neîndeplinirea condiției referitoare la cifra de afaceri din contractele cu societăți românești.
Combaterea dumpingului și „eficientizarea fiscală”
Reforma din 2026 este necesară deoarece detașarea a depășit frecvent rațiunea sa juridică inițială. Statele occidentale au dreptul să prevină situațiile în care firme din Est devin simple vehicule pentru plasarea pe termen lung a forței de muncă pe piețele occidentale, menținând costurile sociale ale țării de origine. Bugetele naționale ale statelor de destinație pierd impozite și contribuții, iar companiile locale nu mai pot concura la prețuri similare. Indemnizația de detașare transnațională neimpozabilă, profitând de prevederile legale, a devenit, în multe cazuri, o strategie de business pentru agențiile de plasare a forței de muncă.
Sursa: News.ro
