O supă tradițională, disputată de Grecia și Turcia, stârnește controverse și reaprinde rivalitățile culinare seculare. Patsa, o supă consistentă făcută din organe de vită, este revendicată de ambele țări, fiecare invocând argumente istorice și culturale pentru a-și susține pretențiile.
Rădăcinile unei dispute culinare
Dimitris Tsarouhas, proprietarul unui restaurant din Salonic specializat în patsa, este hotărât să obțină recunoașterea oficială a supei ca parte a patrimoniului culinar grecesc. „Credem că avem toate instrumentele necesare pentru a o asigura și certifica (patsa) ca atare”, a declarat el. „Nu avem nimic de împărțit cu vecinii noștri – dimpotrivă, gustul ne unește.”
Cu toate acestea, demersul său se lovește de opoziția fermă a Turciei, care consideră supa, cunoscută sub numele de iskembe, ca pe un element central al propriei identități culturale. Portalul turc Onedio a amintit de scrieri din secolul al XVII-lea care atestă existența supei în cultura otomană. Bucătari renumiți, precum Ali Ohtamis de la restaurantul Alem Iskembe din Istanbul, întăresc această perspectivă.
Ali Turkmen, un alt proprietar de restaurant din Istanbul, afirmă că „la fel ca în cazul baclavalei și al multor alte lucruri, vor să o revendice ca fiind a lor. Dar probabil le va fi dificil să revendice ceva unic pentru noi. Tripa este ceva specific turcilor.”
Patsa și iskembe: tradiții paralele
În Grecia, patsa este mult mai mult decât o simplă supă. Rețeta, transmisă de-a lungul generațiilor, este adesea consumată dimineața devreme, fiind considerată un remediu pentru mahmureală și alte probleme de sănătate. Dimitris Tsarouhas explică: „Piciorul de bovină conține 33,4% colagen pur, consumabil – acesta este cel care ajută foarte mult după intervențiile chirurgicale la articulații.”
Bucătarul șef al restaurantului lui Tsarouhas, Pantazis Koukoumvris, descrie prepararea patsei ca pe un ritual, o tradiție pe care o practică de 22 de ani. Tsarouhas sugerează că originea rețetei se regăsește în Grecia antică, făcând referire la „Odiseea” lui Homer, unde ar exista o descriere a unui ospăț similar.
În Turcia, supa de burtă este la fel de populară, fiind, de asemenea, considerată un remediu tradițional. La restaurantul Alem Iskembe din Istanbul, bucătarul Ali Ohtamis începe pregătirile la orele dimineții, fierbând burțile curățate timp de opt până la nouă ore. Spre deosebire de varianta grecească, iskembe turcească nu include picioarele de bovine, bazându-se exclusiv pe tripă, asezonată cu usturoi.
O dispută cu implicații culturale
Chestiunea includerii supei în patrimoniul UNESCO a stârnit reacții puternice în Turcia. „Nu știu exact cine este responsabil, dar trebuie luate măsuri. Supa de tripă este unul dintre preparatele pe care ar trebui să le promovăm în întreaga lume”, spune Murat Pajik, un client fidel al restaurantului din Istanbul.
Christos Mousoulis, un client al restaurantului lui Tsarouhas, vede patsa ca pe un simbol al tradiției culinare grecești. „Nu mă îndoiesc că gustul patsa, fie ea grecească sau turcească, pe care nu am încercat-o, ar putea fi similar, dar noi am crescut cu patsa grecească”, afirmă el.
De-a lungul istoriei, Grecia și Turcia au disputat originea altor preparate culinare. Rivalitatea culinară dintre cele două țări reflectă secolele de dominație otomană și schimbul cultural intens care a avut loc.
Sursa: Libertatea
