Aproape o mie de persoane s-au mobilizat online pentru a cere salvarea Bazei Sportive Cireșarii, o infrastrucură emblematică a zonei Domenii–Grivița–Chibrit, aflată în pragul degradării totale. Această inițiativă, lansată ca reacție la anii de nepăsare și la lipsa de acțiuni concrete din partea autorităților, a fost însoțită de o petiție ce a adunat aproape 1.000 de semnături. Comunitatea cere transferul bazei de la Ministerul Educației la primărie, precum și măsuri urgente pentru reabilitarea infrastructurii sportive și refacerea spațiului verde.
De-a lungul ultimilor 20 de ani, eforturile locale de a salva această bijuterie amintesc de un parcurs plin de promisiuni neîmplinite și tergiversări. Comunitatea consideră că baza, construită pe un teren cu istorie, a fost lăsată să decadă complet, devenind un simbol al nepăsării administrative și al interesului politic de moment. În acest context, nevoia de intervenție rapidă a devenit o prioritate stringență, cu atât mai mult cu cât existența unor riscuri majore pentru siguranța publică este confirmată oficial.
Degradarea continuă și riscurile pentru siguranța publică
Potrivit unui răspuns oficial transmis de autorități, verificările recente – efectuate în martie 2026 – au fost dezastruoase. În urma acestor inspecții, s-au constatat doar parțial reușite din partea celor responsabili, fiind defrișați doar 24 din cei 72 de arbori avizați pentru tăieri. Restul și alte lucrări de întreținere, precum toaletarea și plantarea a 82 de copaci tineri, au fost fie întârziate, fie total neexecutate, deși termenul pentru realizarea acestora era de doi ani din momentul eliberării avizului.
Conform acestor raportări, terenul este plin de probleme. În zonă, arbori prăbușiți, ramuri rupte, cioate neîndepărtate și resturi de lemn, rămase din defrișări, reprezintă un pericol real pentru trecători. În plus, în incintă se află copaci de dimensiuni impresionante, aflați într-o stare fitosanitară precară, ceea ce sporește riscul unor accidente grave, mai ales în condițiile în care baza este frecventată de elevi și de persoane din comunitate.
Lipsa de acțiune și solicitările comunității
După zeci de ani de promisiuni și amânări, comunitatea din zonă și activiștii civici reclamă un blocaj administrativ. În timp ce baza sportivă se degradează, fondurile pentru reabilitare lipsesc, iar o posibilitate de a mobiliza resurse private pentru finanțare pare blocată de birocrație. Comunitatea a criticat sever comportamentul autorităților, spunând despre acestea că „interes crescut în perioade electorale, urmat de lipsa unor acțiuni concrete după încheierea acestora”.
Pe lângă infrastructura sportivă, atenția comunității se îndreaptă și spre spațiul verde, care a suferit un afront: defrișări excesive, lipsă de întreținere și uscarea unui număr mare de arbori. Aceasta, în condițiile în care proprietarii viitori trebuie să planteze alți 82 de copaci până în vara anului 2027, dar nici această măsură nu a primit încă o susținere concretă, fiind propus un parteneriat cu fonduri private, refuzat însă până acum.
Într-o încercare de a atrage atenția decidenților de nivel superior, reprezentanții asociației civice au trimis o scrisoare deschisă premierului, în care subliniază că această bază nu a fost inclusă în Ordonanța de Urgență nr. 15/2026, destinat să delege anumite competențe pentru patrimoniul sportiv, din cauza faptului că aparține Ministerului Educației și nu fostului Minister al Tineretului și Sportului.
O istorie veche și un viitor incert
Istoria terenului pe care se află Baza Cireșarii merge înapoi în secolul al XIX-lea, când zona era cunoscută drept „Gropile Cutarida” sau „Groapa lui Ouatu”. O exploatare a argilei pentru olărie a transformat inițial terenul într-o groapă imensă, apoi într-un spațiu pentru recreere, numit „Parcul Copilului”, care a fost deschis publicului în anii ’40. Începând din 1972, terenul a trecut în administrarea Ministerului Educației și a fost amenajat ca bază sportivă, dar anii de după 2000 au marcat începutul declinului progresiv.
De atunci, constant au existat inițiative civice, petiții și solicitări pentru refacerea bazei, însă acestea au rămas fără răspuns concret. Promisiuni de redeschidere parțială, reabilitări temporare, dar și propuneri de reconversie imobiliară și replantare au umplut lungul șir al dezamăgirilor, iar în prezent, baza stă să cadă în ruină, simbol al unui trecut și al unei administrații care nu au reușit sau nu au vrut să protejeze această parte din patrimoniul urban bucureștean.
Situația actuală nu doar că pune în pericol siguranța și sănătatea comunității, dar a și transformat această zonă într-un simbol al nepăsării. În ciuda acestor provocări, reprezentanții civici continuă să insiste pentru redresare, dar perspectiva unei soluții apare deocamdată departe, în timp ce vremea trece, iar natura își face simțită prezența, odată cu uscarea arborilor și degradarea generalizată a spațiului.
