Conform Mediafax: CNSAS dezvăluie discrepanța dintre propaganda regimului Ceaușescu și realitatea de pe teren, prezentând documente care arată problemele grave cu care se confrunta construcția Canalului Dunăre-București, un proiect care trebuia să lege Capitala de Portul Constanța. Propaganda vremii lăuda „gândirea genială” a lui Nicolae Ceaușescu, însă ideea unui canal navigabil între București și Dunăre este mult mai veche, datând încă din 1880, când inginerul Nicolae Cucu Starostescu propunea un astfel de proiect.
Un proiect vechi, adoptat tardiv și costisitor
Planurile au fost reluate în perioada interbelică, Parlamentul adoptând în 1929 o lege pentru construirea canalului, proiect abandonat ulterior din cauza Marii Crize Economice. Variante noi au apărut în 1938 și 1939, dar Al Doilea Război Mondial a întrerupt din nou demersurile. Decizia regimului comunist de a demara efectiv construcția a fost luată în vara anului 1984, iar lucrările au început în septembrie 1986. Dintre multiplele variante analizate, Nicolae Ceaușescu a optat pentru amenajarea cursului râului Argeș, considerată de CNSAS cea mai scumpă și cea mai problematică din punct de vedere al construcției și exploatării.
Realitatea pe șantier: Muncitori puțini, utilaje insuficiente și condiții deplorabile
Un document al Securității din Giurgiu, datat august 1988, sublinia o discrepanță majoră între numărul de muncitori prevăzuți pe șantier – circa 16.000 – și cei prezenți efectiv, estimați la doar 3.400. Problemele erau similare și în ceea ce privește utilajele, mai puțin de jumătate din cele necesare fiind funcționale, multe rămânând nefolosite din cauza lipsei de combustibil, lubrifianți și piese de schimb. Condițiile de cazare erau „absolut deplorabile”, muncitorii locuind în barăci și corturi fără utilități esențiale precum căldură, apă sau curent electric.
Securitatea avertiza asupra lipsei de aprovizionare cu alimente pe șantier. Documentele arată că hrana era insuficientă, de slabă calitate, iar anumite produse, precum conservele, carnea și produsele din carne, lipseau cu desăvârșire. Această situație era de natură să genereze „manifestări necorespunzătoare” în rândul muncitorilor. Rapoartele detaliază și problemele tehnice, cum ar fi funcționarea deficitară a instalațiilor de beton și parcul de utilaje redus din cauza lipsei acute de piese de schimb. Consecințele se reflectau direct asupra muncitorilor, cu salarii reduse și o nemulțumire crescândă, mulți solicitând plecarea de pe șantier. Lucrările la Canalul Dunăre-București au fost abandonate după Revoluția din decembrie 1989, proiectul emblematic al regimului rămânând neterminat.
Sursa: Mediafax
