Curtea Constituțională a României a decis recent să declare neconstituționale două acte normative care aveau un impact direct asupra modului în care administrarea construcțiilor legate de infrastructura de transport, în special cea aferentă rețelei de metrou din Capitală. Decizia a venit după sesizarea Președintelui României, Nicușor Dan, care a criticat ochiometric modificările legislative recent adoptate, acuzându-le de risc pentru controlul tehnic și legal al proiectelor.
### Decizia CCR și motivul principal: legiferarea prin lege organică
Curtea a punctat că atât Ordonanța de Urgență nr. 36/2024, cât și legea de aprobare a acesteia, trebuiau adoptate de Parlament ca acte de nivel organic, nu ca ordonanțe sau acte normative de nivel inferior. „Curtea Constituțională a statuat că legea criticată trebuia adoptată ca lege organică, deoarece nici Ordonanța Guvernului nr.36/2024 și nici legea de aprobare nu pot fi acte normative de nivelul legii ordinare, ci se încadrează în domeniul legii organice”, se arată în comunicatul oficial. Practic, ceea ce în mod normal trebuie să treacă prin Parlament, pentru a garanta un control legislativ mai amplu, a fost introdus ca măsură urgentă, fără respectarea acestei proceduri. Această decizie a survenit într-un moment în care dezbaterile publice și politicile pentru infrastructură și urbanism sunt extrem de sensibile, mai ales când vine vorba de proiecte majore ca reabilitarea rețelei de metrou din București.
### Impactul asupra proiectelor Metrorex și controalele tehnice
Noul cadru legislativ vizase simplificarea procesului de înscriere a proprietății asupra construcțiilor aferente proiectelor de infrastructură, în special pentru Metrorex, compania publică care gestionează metroul în Capitală. Conform ordonanței, dreptul de proprietate asupra anumitor construcții putea fi înscris doar pe baza autorizației de construire, a procesului-verbal de recepție și a documentației cadastrale. În esență, eliminau obligația de a obține un certificat de atestare emis de Primăria Capitalei, ceea ce, potrivit susținerilor din domeniu, putea duce la reducerea controalelor tehnice și, implicit, la riscuri pentru siguranța publică.
Președintele Nicușor Dan a sesizat Curtea pe mai multe temeiuri, argumentând că asemenea măsuri încalcă prevederile Legii cadastrului și ale altor reglementări privind proprietatea și controlul construcțiilor. El a fost de părere că astfel de norme trebuie adoptate de către Parlament, nu prin ordonanță de urgență, pentru a asigura un control adecvat și pentru a evita discriminarea între entitățile publice sau private. În același timp, a subliniat riscul ca eliminarea certificatului de atestare să reducă mecanismele de verificare și să compromită siguranța infrastructurilor de transport public, unde numărul utilizatorilor este extrem de mare și riscurile sunt semnificative.
### O reproșare a discriminării și a modului de adoptare
Criticile președintelui s-au îndreptat și către argumentul legislativ utilizat în cazul Metrorex, care ar fi fost tratat special, cu o prevedere unică pentru compania de stat. El a evidențiat faptul că o astfel de abordare ar putea conduce la discriminări față de alte entități publice sau private care proiecte similare și vor trebui să urmeze proceduri diferite pentru înscrierea proprietății construcțiilor lor. În acest context, el a subliniat riscurile de discriminare și de conflit legal, dacă asemenea măsuri ar fi fost lăsate în vigoare fără o corelare legislativă clară.
Decizia Curții constituie, în mod clar, o verificare importantă asupra procesului legislativ în domeniul infrastructurii, aducând în prim-plan necesitatea respectării cadrului constituțional și a mecanismelor legale pentru adoptarea normelor. În timp ce sistemul de control al construcțiilor rămâne un pilon esențial pentru asigurarea siguranței publice, această hotărâre poate determina o reevaluare a modalității în care proiectele de infrastructură sunt gestionate și legiferate în România.
Deși decizia CCR limitează temporar aplicarea recentului cadru legislativ, nu există încă detalii oficiale despre pașii următori sau despre posibile modificări legislative pe viitor. În timp ce autoritățile trebuie să se adapteze în modul cel mai adecvat, rămâne de urmărit dacă, și în ce fel, vor fi înlocuite urgent măsurile considerate neconstituționale, pentru a continua proiectele de infrastructură fără riscuri legale majore.
Pe măsură ce discuțiile despre gestionarea infrastructurii românești continuă, rămâne clar că echilibrul între eficiență și control, între urgent și legal, va continua să domine agendele legislative și administrative în anii ce urmează.
