Descoperirea unui model particular de texturi roci a perturbat înțelegerile tradiționale despre mediile de viață din trecutul geologic al Pământului. O formațiune stâncoasă din Maroc, cu o suprafață ce seamănă cu pielea de elefant, indică faptul că microbii antici aflat în aceste medii ar fi putut prospera în adâncuri oceanice, și nu doar în apele superficiale ușor iluminabile, așa cum se considera anterior.
Modelul de roci și interpretările inițiale
În 2016, geologul Rowan Martindale a descoperit pe un deal din Maroc o rocă sedimentară acoperită de o textură ridată, similară cu pielea de elefant. Această textură a atras atenția deoarece nu corespundea cu așteptările legate de mediile în care astfel de modele apar obișnuit. În mod tradițional, aceste structuri fosilizate erau considerate a fi resultatul acțiunii microbilor în medii de mică adâncime, unde lumina soarelui facilitează activitatea organismelor.
Suprafața texturată păstra un strat dens de microbi fosili, datând de peste 180 de milioane de ani, din perioada Jurassicului timpuriu. Felul în care aceste structuri se formau sugera implicarea comunităților microbiene într-un mod ce părea a fi specif serviciilor microbiene ce nu depind de lumină, ceea ce a ridicat numeroase întrebări despre mediul de formare.
O nouă interpretare a mediului de formare
Conform cercetătorilor, aceste microbii ar fi avut o sursă de energie diferită, bazată pe procesul de chemosinteză. Alunecările de teren subacvatice, dincolo de simpla mișcare geologică, ar fi fost catalizatoare pentru o disponibilitate sporită de nutrienți pe fundul oceanului. Acești nutrienți, proveniți din substanțele chimice eliberate, ar fi facilitat înmulțirea microbilor în locurile adânci, întunecate și bogate în nutrienți.
Această interpretare schimbă radical viziunea asupra habitatelor preistorice. În loc ca aceste structuri să fie asociate mediilor de suprafață, ele aparțin de fapt ecosistemelor chemosintetice, active în mediile întunecate ale adâncurilor oceanice. Acest lucru sugerează că, în urmă cu sute de milioane de ani, zonele adânci ale oceanelor găzduiau microbii care consumeau substanțe chimice și nu lumina soarelui.
„Modelele pe care le-am observat purtau semnătura clară a activității microbiene,” afirmă Martindale. Aceasta indică faptul că microorganismele din trecut aveau adaptări la medii mai adânci și mai închiși, decât s-a crezut anterior.
Faptul că aceste structuri au fost interpretate anterior ca fiind modele produce de forțe fizice și nu biologice, indică o limitare în limbajul și abordarea standard a studiilor geologice. Acest fapt ar putea explica de ce aceste fosile au fost uneori trecute cu vederea sau interpretate greșit în trecut.
Descoperirea acestei fenomene deschide discuții asupra extinderii acoperirii ecosistemelor microbiene în perioada preistorială. Dacă microbi chemosintetici erau mai răspândiți decât se credea, potențialele fosile ale acestora ar putea fi mai frecvent identificate, chiar dacă au fost până acum interpretate ca formațiuni inanimate.
Martindale explică faptul că, fără o terminologie clară și o înțelegere precisă, există riscul ca astfel de structuri să fie interpretate greșit, de exemplu, ca fiind doar urme ale forțelor fizice. O delimitare mai clară între aceste două cauze poate ajuta la corectarea unor stereotipuri în interpretarea fosilelor.
Există însă și provocări, în special în a diferenția structurile formate de activitatea biologică față de cele rezultate din procese fizice, precum alunecările de teren. Schimbarea de paradigma sugerează însă că ecosistemele microbiene din trecut ar fi fost mult mai diverse și mai complexe decât se credea anterior, dar au fost în mare parte trecute cu vederea din cauza prejudecăților interpretative.
În zilele următoare, specialiștii planifică continuarea studiilor în acea zonă din Maroc, pentru a cerceta mai departe modul în care aceste texturi au fost formate. O posibilă reinterpretare a altor fosile similar, în anumite cadraturi geologice, ar putea schimba viziunile despre biodiversitatea microbiană din epoce străvechi.
O cercetare programată pentru luna mai a acestui an va avea ca obiect reconstruirea completă a mediului în care aceste structuri au apărut, pentru a înțelege mai bine impactul proceselor geochimice și biologice asupra formării ecosistemelor preistorice.
