Conform Pressone.ro: Stadiul lamentabil al rețelei feroviare, amplificat de problemele din PNRR
Transportul feroviar din România se confruntă cu o criză profundă, o rețea extinsă de 11.000 de kilometri fiind degradată în mare parte, doar aproximativ 600 de kilometri fiind în stare decentă, capabili să susțină viteze de 160 km/h. Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a reprezentat o oportunitate majoră de investiții, însă implementarea sa în domeniul feroviar a fost marcată de întârzieri semnificative, proiecte nefinalizate și o migrare a fondurilor către alte sectoare.
Eficiența redusă a investițiilor din PNRR
Marile proiecte de modernizare feroviară, precum cele de pe traseele Cluj-Napoca – Oradea și Arad – Timișoara – Caransebeș, au suferit întârzieri majore din cauza birocrației accentuate și a lipsei de capacitate administrativă la nivelul CFR. Astfel, proiecte importante nu au fost finalizate în termenul prevăzut de PNRR, ceea ce a dus la necesitatea transferării lor pe Programul Operațional Transport, un program care, la rândul său, își vede resursele diminuate de aceste proiecte decalate.
Ionuț Ciurea, director executiv al Asociației Pro Infrastructură, subliniază că PNRR nu a fost conceput ca o soluție completă pentru problemele căii ferate, criticând faptul că partea feroviară a planului era subdimensionată comparativ cu cea rutieră. Deși programele de tip „quick wins”, menite să elimine restricțiile de viteză, au înregistrat un succes de aproximativ 90%, acestea nu rezolvă problemele structurale ale infrastructurii. Multe linii necesită modernizări capitale, inclusiv refacerea fundațiilor, nu doar intervenții punctuale.
Priorități și viziuni divergente: autostrăzi vs. cale ferată
România a continuat să construiască autostrăzi în ritm alert, depășind cu mult gradul de modernizare al căii ferate. În timp ce aproximativ 1.500 de kilometri de autostradă sunt operaționali, doar 600 de kilometri de cale ferată respectă standardele moderne. Această discrepanță este atribuită, în mare parte, lipsei unei presiuni publice și politice consistente pentru dezvoltarea transportului feroviar.
Ciurea menționează că, spre deosebire de autostrăzi, pentru care există o cerere publică și o susținere politică notabilă, calea ferată nu beneficiază de aceeași atenție. Societatea românească, în ansamblul său, pare să prefere transportul rutier, iar politicienii tind să aloce fondurile acolo unde percep o cerere mai mare din partea electoratului.
Pe lângă infrastructură, și materialul rulant modernizat prin PNRR, precum locomotive electrice și vagoane, a întâmpinat probleme. Deși au existat defecțiuni apărute rapid după punerea în circulație, se consideră că acestea sunt, într-o anumită măsură, normale în procesul de adaptare a tehnologiei noi. Totuși, se pune accent pe necesitatea ca autoritățile, prin Autoritatea pentru Reformă Feroviară (ARF), să exercite presiune asupra producătorilor pentru remedierea viciilor ascunse și asigurarea calității.
Sursa: Pressone.ro
