China, marele câștigător al unui armistițiu fragil între SUA și Iran
Odată cu anunțul unui acord de încetare a focului între Statele Unite și Iran, încheiat marți, lumea încearcă să înțeleagă ce anume s-a realizat. O putere majoră pare să iasă câștigătoare indiferent de rezultat: China.
Beijing, noul mediator regional?
Autoritățile de la Beijing sunt creditate pentru că au împins Iranul să accepte armistițiul, consolidându-și statutul de mediator regional. În mass-media internă chineză, puternic cenzurată, au circulat articole care celebrau rolul jucat de China într-un moment de criză internațională. Publicația online naționalistă Guancha a relatat despre articole în New York Times și Associated Press, unde China era considerată a fi jucat un rol crucial în acordul de încetare a focului. „Încheierea acestui armistițiu nu ar fi fost posibilă fără medierea activă a Chinei, Pakistanului și altor țări”, se menționa în articol.
Președintele american Donald Trump a declarat pentru Agenția France-Presse că este de părere că China a convins Iranul să accepte încetarea focului. Aceasta a confirmat relatările oficialilor iranieni și pakistanezi conform cărora Beijingul ar fi jucat un rol crucial în negocierile de la Islamabad. Totuși, unii analiști sunt sceptici cu privire la influența reală a Chinei în discuțiile de ultimă oră.
Ce a obținut, de fapt, Iranul?
Acordul este atât de avantajos pentru Iran, încât încurajarea regimului să-l accepte ar fi fost ca „împingerea unei uși deschise”, a spus un analist. Nicholas Lyall, cercetător la o firmă de consultanță din Abu Dhabi, a subliniat că este important de clarificat ce anume a fost de acord să facă Iranul. Cele 10 puncte din planul de încetare a focului al Iranului, prezentate inițial de Trump ca o bază „fezabilă” pentru negocieri, au reprezentat toate cerințele existente ale Iranului. Lyall a adăugat că „Iranul nu a făcut concesii reale prin acceptarea discuțiilor, fiind perfect îndreptățit să le prezinte ca pe o victorie politică autentică.”
Prin urmare, orice implicare chineză în procesul de acceptare a discuțiilor de către Iran este posibil să nu fie atât de influentă pe cât ar putea crede cineva. China nu a confirmat și nici nu a infirmat oficial relatările conform cărora ar fi jucat un rol activ în negocierile de la Islamabad. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Mao Ning, a declarat că China „a lucrat activ pentru a promova detensionarea și încetarea tuturor ostilităților”.
Interesele economice ale Chinei
China va fi totuși bucuroasă să fie creditată cu intermedierea unui acord de pace fragil, ce pare să fi îndepărtat conflictul din Iran de la o potențială escaladare majoră. Înainte ca al doilea mandat al lui Trump să zdruncine stabilitatea globală și să fractureze alianțele regionale, China își construia reputația de mediator în Orientul Mijlociu, mai ales prin intermedierea apropierii neașteptate dintre Arabia Saudită și Iran în 2023.
Analistul William Yang de la International Crisis Group a menționat că, deși China a revendicat anterior victoria în cazuri ușoare, de data aceasta este diferit, deoarece China simte că perturbarea continuă va avea un impact mai direct asupra intereselor sale. Chiar dacă nu are o relație diplomatică profundă cu Iranul, China este cel mai mare cumpărător de petrol iranian, fiind importantă pentru Teheran din punct de vedere economic.
Song Bo, cercetător la Centrul pentru Securitate și Strategie Internațională de la Universitatea Tsinghua, a spus că Iranul este „în afara primelor 10” țări importante pentru Beijing. Analistii sunt şi mai sceptici față de ideea că China ar putea acționa ca garant al oricărui acord de încetare a focului în Orientul Mijlociu. China nu are capacitatea de a verifica dacă termenii încetării focului sunt respectați și este puțin probabil să poată impune sancțiuni semnificative unei părți care ar încălca acești termeni. În pofida stocurilor mari de petrol ale Chinei, riscul unei recesiuni globale și al creșterii prețurilor la combustibilii fosili reprezintă totuși o amenințare la adresa economiei chineze, care este puternic dependentă de exporturi.
