Conform Historia.ro: Arheologii chinezi au făcut o descoperire remarcabilă într-un cimitir din provincia Henan, care leagă pentru prima dată textele juridice medievale ale Chinei de rămășițele unei persoane supuse unei pedepse crude: amputarea nasului. Scheletul unei femei, decedată acum aproximativ 600-700 de ani, oferă prima dovadă osteologică directă a acestei practici, cunoscută din surse scrise de peste o mie de ani.
Rămășițele umane au fost descoperite în cimitirul Sanzhiyuan, în apropiere de orașul Sanmenxia. Femeia avea între 40 și 45 de ani la momentul decesului, între anii 1298 și 1404, o perioadă de tranziție între dinastiile Yuan și Ming. Un detaliu neobișnuit al scheletului este faptul că a fost îngropată cu fața în jos, spre deosebire de ceilalți indivizi din cimitir.
Cea mai importantă dovadă se află însă în craniu. Oasele nasului fuseseră tăiate aproximativ la jumătatea lungimii, iar marginile leziunilor prezentau urme clare de vindecare. Deschiderea nazală era, prin urmare, cu aproape 35% mai largă decât cea observată la alte femei din același cimitir. Faptul că osul se remodelase în jurul tăieturilor arată că femeia a supraviețuit mutilării.
Cercetătorii au analizat și alte posibile explicații. Bolile care pot distruge structura nasului, precum lepra sau sifilisul, ar fi lăsat de obicei urme și în alte părți ale scheletului, dar asemenea semne nu au fost găsite. Nici un accident nu pare plauzibil; o lovitură suficient de puternică pentru a distruge nasul ar fi afectat, cel mai probabil, și oasele din jur. Leziunile erau prea precise și localizate pentru a fi rezultatul unei simple căderi sau lovituri.
Contextul istoric întărește concluzia
Amputarea nasului era una dintre pedepsele prevăzute în vechile coduri juridice chineze. Ea apare încă din perioada dinastiei Xia (circa 2100 î.Hr. – 1916 î.Hr.), ca parte a așa-numitelor „Cinci Pedepse”, alături de execuție, castrare, amputarea membrelor și tatuarea feței. În perioada dinastiilor Yuan (1271 – 1368) și Ming (1368 – 1644), pedeapsa fusese asociată în special cu anumite forme de furt, inclusiv furtul de vite și cai.
Felul în care femeia a fost înmormântată pare, de asemenea, să poarte un mesaj. În China medievală, înhumarea cu fața în jos putea fi rezervată criminalilor sau persoanelor care muriseră în dizgrație. Mormântul ei conținea doar un ac de păr din cupru, iar dieta bazată în principal pe mei sugerează că provenea dintr-un mediu modest.
Poate cel mai surprinzător aspect este că femeia a supraviețuit pedepsei. Vindecarea oaselor demonstrează că a trăit suficient timp după amputare pentru ca organismul să repare rănile. Într-o epocă în care o astfel de mutilare implica riscuri serioase de hemoragie și infecție, supraviețuirea ei arată că a primit un anumit nivel de îngrijire medicală.
Descoperirea de la Sanzhiyuan este importantă tocmai pentru că oferă ceea ce izvoarele scrise nu puteau oferi: trupul unei persoane asupra căreia legea fusese aplicată. Numele femeii, fapta pentru care fusese condamnată și împrejurările vieții sale rămân necunoscute. Totuși, oasele ei transformă o prevedere juridică veche de milenii într-o realitate umană concretă și readuc la lumină povestea unei femei care a purtat asupra propriului trup semnul pedepsei.
Cercetarea publicată
Studiul detaliat al acestei descoperiri a fost publicat în Journal of Archaeological Science: Reports. Cercetarea, condusă de Yawei Zhou, Chuyan Zhang și alți colaboratori, oferă dovezi scheletice inedite despre mutilarea facială ca formă de pedeapsă în China antică. Studiul analizează cazul unic al amputării nazale în perioada dinastiilor Yuan și Ming.
Potrivit articolului științific, analiza a demonstrat că leziunile nazale prezintă semne clare de vindecare osoasă, confirmând supraviețuirea individului după aplicarea pedepsei. Această constatare este crucială pentru înțelegerea practicilor medicale și sociale ale epocii.
Lucrarea completă este disponibilă online, purtând titlul „First skeletal evidence of facial mutilation as a form of punishment from ancient China (1298–1404 CE): A unique archaeological case of nasal amputation in Yuan-Ming Dynasties”.
Sursa: Historia.ro
