Conform Știrile ProTV: România dispune anual de aproximativ 42,38 miliarde de metri cubi de resurse interne regenerabile de apă dulce, conform datelor Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), preluate de Banca Mondială prin sistemul AQUASTAT. Această cantitate reprezintă circa 0,1% din totalul mondial de 42.810 miliarde de metri cubi de apă dulce regenerabilă, indicând o poziție modestă a țării noastre în context global. Resursele interne regenerabile se referă la apa dulce generată în interiorul unei țări prin scurgerea râurilor și reîncărcarea apelor subterane, neincluzând apa provenită din afara granițelor.
Abundența apei dulci, un lux global
Distribuția la nivel mondial a resurselor regenerabile de apă dulce este marcată de inegalități semnificative, un număr restrâns de state concentrând o parte importantă din această resursă vitală. Brazilia domină clasamentul global, deținând aproximativ 5.661 miliarde de metri cubi, adică 13,2% din totalul mondial. Prezența Amazonului, cel mai mare fluviu al lumii, contribuie decisiv la această abundență. Pe următoarele locuri se clasează Rusia, cu 4.312 miliarde de metri cubi, și Canada, cu 2.850 miliarde de metri cubi. Statele Unite și China completează topul primelor cinci țări, fiecare cu aproximativ 6,6% din resursele regenerabile interne de apă dulce ale planetei. Împreună, aceste cinci țări dețin 43,2% din totalul resurselor regenerabile de apă dulce la nivel mondial.
Perspectivele se schimbă pe cap de locuitor
Calculul resurselor de apă dulce pe cap de locuitor oferă o imagine mult diferită asupra disponibilității reale. Brazilia, deși lider la volumul total, coboară pe locul 24 la nivel mondial, cu aproximativ 26.918 metri cubi per persoană. Rusia se plasează pe poziția a 21-a, cu circa 29.895 metri cubi pe locuitor. Canada, datorită populației sale mult mai mici în raport cu resursele hidrografice, se menține pe locul șase la nivel mondial în clasamentul per capita, o poziție mult mai relevantă pentru nivelul de aprovizionare al populației. Aceste cifre subliniază importanța factorilor precum geografia, distribuția populației, infrastructura și accesibilitatea în determinarea securității hidrice a unei țări, dincolo de simpla cantitate totală de apă.
La nivel regional, America Latină și Caraibe concentrează aproape o treime din resursele regenerabile interne de apă dulce la nivel global. Regiunea Asia-Pacific urmează cu aproximativ 29%, iar Europa deține 16%. America de Nord contribuie cu circa 13%, în mare parte datorită Canadei și Statelor Unite. Africa deține aproximativ 9% din total, în timp ce Orientul Mijlociu dispune de doar 1%. Contrastul este și mai accentuat atunci când resursele sunt raportate la populație, șapte dintre cele 20 de țări cu cele mai mici cantități de apă dulce disponibile pe cap de locuitor aflându-se în Orientul Mijlociu și alte șapte în Africa.
În 2022, România a retras aproximativ 19% din resursele sale interne de apă dulce, un indicator care, deși semnificativ, necesită o analiză nuanțată în raport cu totalul resurselor regenerabile disponibile.
Sursa: Știrile ProTV
