Sașii din Curciu, județul Sibiu, aveau un sistem de comunicare ingenios, asemănător cu WhatsApp-ul modern, folosind plăcuțe de lemn pentru a-și chema vecinii la diverse munci. Informația vine de la Mediafax. Tot în Curciu, profesoara Dana Crișan, ghid la Biserica Evanghelică, dezvăluie secretele trecutului săsesc și atrage turiști din întreaga lume.
Biserica Evanghelică din Curciu, construită începând cu anul 1425, a fost martora schimbărilor istorice. Inițial catolică, a trecut la ritul evanghelic după Reforma lui Martin Luther și nu mai poartă hramul unui sfânt protector. Dana Crișan, profesoară de limbi străine și ghid turistic, este o prezență constantă în viața bisericii de peste 12 ani. Responsabilă cu îngrijirea locului, ea întâmpină vizitatorii și le împărtășește istoria locului.
Clopotele care vestesc timpul
Pentru locuitorii din Curciu, timpul este marcat de sunetul clopotelor. Un clopot din 1536 anunță răsăritul și apusul soarelui. Clopotarul trage clopotul de două ori pe zi, dimineața și seara, orele variind în funcție de anotimp. Pe lângă acesta, mai există alte două clopote, fiecare cu rolul său. Unul dintre ele, datat din 1310, este mai vechi decât biserica și este folosit în caz de furtună. Cel mic, din 1572, este dedicat înmormântărilor și este tras împreună cu cel mare, fiind singurul moment când bat două clopote.
„WhatsApp-ul” săsesc
În trecut, sașii din Curciu erau organizați în patru vecinătăți. Fiecare vecinătate avea lăzi cu documente, registre și obiecte specifice. Unul dintre aceste obiecte era reprezentat de plăcuțele de lemn. „Acesta era WhatsApp-ul sașilor de odinioară”, explică Dana Crișan. Plăcuțele gravate cu inițiale erau folosite pentru comunicarea rapidă între membrii comunității. Liderul transmitea mesajul pentru coasă sau pentru săparea fundațiilor, dând plăcuța mai departe, astfel încât mesajul ajungea la toți, fără excepție.
Secretul frescelor
Biserica păstrează un secret de sute de ani: o frescă de mari dimensiuni, ascunsă sub un strat gros de var. Fresca prezintă scene biblice importante, precum intrarea în Ierusalim sau Cina cea de Taină. În cadrul Cinei cea de Taină, este reprezentat și săteanul care a finanțat lucrarea. Orga bisericii este încă funcțională, iar Dana Crișan explică modul în care funcționa sistemul de alimentare cu aer al acesteia.
În prezent, casa clopotarului și capela, renovate printr-un proiect finanțat de Ministerul Culturii din Germania, sunt spații de cazare. Curciu primește turiști din multe țări, inclusiv din China. Dana Crișan subliniază importanța moștenirii săsești, amintind de tradițiile și valorile comunității.
Sursa: G4Media
