O echipă de cercetători a descoperit dovezi ale unei schimbări genetice majore în Europa, în urmă cu aproximativ 5.000 de ani, sugerând că un eveniment catastrofal a dus la prăbușirea populațiilor din timpul Neoliticului. Studiul, realizat prin analiza ADN-ului antic, aruncă o nouă lumină asupra misteriosului „declin neolitic”, o perioadă în care comunitățile au suferit implozii dramatice. Cercetarea a fost publicată în revista „Nature Ecology & Evolution”.
O catastrofă demografică în Europa Antică
Analiza genetică a 132 de indivizi îngropați într-un mormânt din Franța actuală dezvăluie o ruptură clară între două faze de înmormântare. „Oamenii care au folosit mormântul înainte și după colaps par a fi două populații complet diferite”, a explicat geneticianul Frederik Seersholm de la Universitatea din Copenhaga, autorul principal al studiului. Această descoperire sugerează o perturbare majoră, un eveniment care a dus la declinul unei populații și la sosirea alteia. Declinul neolitic a avut loc în jurul anului 3000 î.e.n., după o perioadă de creștere demografică și dezvoltare tehnologică.
În multe zone, populațiile locale de fermieri au dispărut, fiind înlocuite de oameni cu ascendență din stepa eurasiatică. Mormântul megalitic de la Bury, situat lângă Paris, a fost folosit pentru înmormântări colective în această perioadă. Cercetătorii au constatat că, în prima fază de înmormântare, au fost înregistrate un număr neobișnuit de mare de decese în rândul tinerilor. Această situație a condus la ipoteza unui eveniment catastrofal.
Cauzele posibile ale declinului
Cauza exactă a acestei perturbări rămâne neclară, dar cercetătorii au identificat ADN-ul mai multor bacterii patogene în rămășițe. Printre acestea se numără Yersinia pestis, microbul responsabil pentru ciumă, și Borrelia recurrentis, care provoacă febra recurentă. „Prezența ADN-ului patogen arată că bolile infecțioase afectau populațiile umane în acea perioadă”, a precizat specialistul în genomică Martin Sikora. Cu toate acestea, nu există dovezi definitive că ciuma a fost singura cauză a declinului. Alți factori, cum ar fi foametea sau conflictele, ar fi putut contribui la această criză demografică.
Studiul a arătat, de asemenea, o legătură genetică puternică între populația care a urmat declinului și regiunile din sudul Franței și Peninsula Iberică, sugerând o migrație și o recolonizare din aceste zone. Schimbările în relațiile dintre persoanele decedate, mai puțin strânse după declin, indică și o populație mai rară. Datele de mediu arată că pădurile au început să se extindă, ocupând terenurile agricole, ceea ce sugerează o scădere a activității umane în acea perioadă.
Un puzzle istoric în curs de rezolvare
Descoperirile prezentate în acest studiu conturează imaginea unei perioade de perturbare generalizată pe continentul european. Deși nu este clar cât de fidel se aplică acest model local declinului neolitic la scară largă, cercetările continuă pentru a înțelege mai bine complexitatea acestei perioade critice din istoria omenirii.
