Europa își redefinește abordarea în fața crizelor: de la reacție la pregătire integrată și durabilă
Europa se află într-un moment de cotitură în gestionarea crizelor, iar Bruxelles-ul încearcă să schimbe fundamental paradigma. După ani în care răspunsul la dezastre a fost, în mare parte, o reacție rapidă și secvențială, Comisia Europeană promovează acum o strategie de pregătire de nivel european, care să includă toate straturile societății. Încheierea Conferinței UE pentru Pregătire a fost un semnal clar: pregătirea nu mai trebuie să fie doar o reacție instituțională, ci o responsabilitate comună, continuă și adaptabilă.
O schimbare de paradigmă: de la reacție la anticipare
Comisara Hadja Lahbib a subliniat clar această direcție: „pregătirea trebuie să treacă de la reacție instituțională la implicarea întregii societăți în gestionarea crizelor”. O nouă viziune ce integrează resurse, comunități și mediul privat pentru a construi reziliența în fața diverselor amenințări. În acest sens, Comisia Europeană planifică pentru acest an o evaluare amplă a riscurilor și amenințărilor ce pot afecta spațiul european, însoțită de stabilirea unor cerințe minime de pregătire pentru autorități, sector public și privat.
Această abordare vine în contextul unui peisaj tot mai complex de riscuri. Dezastrele naturale, amenințările hibride, atacurile cibernetice și tehnologiile emergente, precum dronele sau inteligența artificială, se manifestă rapid și cu efecte transversale, perturbând stabilitatea socială și economică. În opinia Lahbib, „pregătirea nu mai poate fi doar despre un plan static, pentru că amenințările evoluează într-un ritm rapid, ca în cazul războiului din Ucraina, unde chiar și cele mai bine puse la punct planuri au fost puse rapid la încercare.”
De la sprijin rapid la reziliență durabilă
Un element esențial în noua viziune europeană este schimbarea percepției asupra pregătirii: nu mai este suficient ca autoritățile să reacționeze prompt, ci trebuie să asigure continuitatea funcționării societății. Lahbib a dat exemplul Suediei, unde există două ghiduri distincte de pregătire, unul pentru cetățeni și unul pentru companii, sugerând că o societate pregătită implică responsabilități distribuite și colaborare între diferite niveluri.
„Rezistența nu înseamnă doar intervenție rapidă. Înseamnă ca spitalele să funcționeze, ca apa, lumina și încălzirea să fie asigurate, iar populația să fie pregătită să-și gestioneze riscurile și să acționeze”, explică comisarul Lahbib. Realitatea din teren a demonstrat, de-a lungul anilor, că planurile trebuie să fie mai flexibile ca niciodată: Ucraina, de exemplu, avea planuri de pregătire, însă războiul a arătat rapid limitările acestora. Capacitatea de a adapta și improviza a fost diferența dintre victorie și eșec.
De la planuri la investiții și cooperare operațională
O altă prioritate este alinierea resurselor financiare și strategice pentru a susține această tranziție. Lahbib a subliniat că fiecare euro investit în pregătire trebuie să contribuie direct la creșterea nivelului de siguranță și reziliență a societății. Conceptul de „preparedness by design” înseamnă că pregătirea nu trebuie să fie un element adăugat ulterior, ci integrat în proceduri, politici și proiecte de infrastructură încă de la început.
Un element îngrijorător și provocator îl reprezintă vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare și infrastructurilor critice, mai ales în contextul conflictelor regionale, cum a fost recentul război din Orientul Mijlociu. Lahbib a explicat că, în aceste situații, cooperarea între civili și militari trebuie să devină normă, nu excepție, iar actuala inițiativă a Comisiei vizează crearea unui mecanism de coordonare multianuală, care să reunească autorități, sector privat și societatea civilă.
Un exemplu concret al acestei cooperări eficiente îl reprezintă sezonul incendiilor de vegetație din vara anului trecut, în care mecanismul de Protecție Civilă al UE a fost activat de 18 ori, mobilizând sute de pompieri și voluntari din mai multe țări. Lahbib a punctat că, indiferent de diferențele culturale sau lingvistice, „în această misiune, ceea ce a contat a fost încrederea și colaborarea”.
O evoluție strategică pentru Europa viitoare
O provocare majoră rămâne integrarea tuturor acestor inițiative într-un mecanism operațional concret și coerent, capabil să gestioneze simultan multiple crize. În acest sens, Comisia Europeană intenționează să lanseze, încă din acest an, o evaluare complexă a riscurilor, care să servească drept fundament pentru alte instrumente esențiale: stabilirea unor cerințe minime de pregătire, un hub european de coordonare a crizelor și un plan de adaptare la schimbările climatice.
Lahbib a explicat că „noua arhitectură Europeană pentru gestionarea crizelor” trebuie să devină un ecosistem în care toate componentele societății și sectorul privat să intervină simplu, rapid și eficient, în condițiile unei situații de criză. Impactul economic și uman al nepregătirii este în mod clar un motiv în plus pentru ca aceste inițiative să primească prioritate politică și bugetară.
Pe măsură ce Europa se apropie de acest nou deceniu, se face tot mai clar că provocările viitoare vor necesita nu doar mesaje și planuri, ci și o cultură a pregătirii permanente, integrate și adaptabile. Întrebarea nu mai este dacă va veni o criză, ci dacă Europa este gata să o gestioneze în mod inteligent și durabil. În acest sens, schimbarea de paradigmă dinspre reacție spre anticipare, plasată în centrul agendei europene, promite să transforme fundamental modul în care continentul își va construi reziliența în anii ce vor urma.
Sursa: Economistul.ro
