Criza energetică din Europa continuă să aibă efecte pe termen lung, chiar și după ce conflictele din zona Golfului Persic și-au intensitatea au scăzut temporar. Potrivit unui raport recent, infrastructurile de transport și infrastructura energetică avariată în urma conflictelor din zona Mijlociului, în special din Iran, ar putea să limiteze semnificativ oferta de resurse fosile în Europa pentru o perioadă îndelungată. Dan Jørgensen, comisarul european pentru energie, avertizează că, deși în ultimele luni prețurile la petrol și gaze au crescut cu până la 70%, costurile suplimentare au adus Uniunii Europene un plus de 14 miliarde de euro pe importurile de energie fosilă, ceea ce nu poate fi privit doar ca o scurgere temporară.
Evoluțiile recente indică o situație mai complicată decât o simplă fluctuație de piață, cu perspective pentru un impact prelungit asupra costurilor și competitivității europene. În condițiile în care infrastructura de import de energie din Orientul Mijlociu este grav avariată și procesul de refacere va dura luni de zile, Uniunea Europeană trebuie să se adapteze unui scenariu de costuri energice mai ridicate pe termen lung.
Impactul scumpirilor și experiența trecutului
Analizele sugerează că actuala criză energetică nu reia automat scenariul inflationist din 2022. În primul rând, efectele directe ale șocului energetic sunt mai modeste, iar inflația generală din Europa a înregistrat o creștere mai lentă și mai controlată. Potrivit unui raport al BNP Paribas, în primele luni ale conflictului, inflația a crescut cu numai câteva puncte procentuale, în timp ce în 2022 această creștere s-a apropiat de 5 puncte procentuale într-un interval similar. În plus, inflația de bază, fără componentele legate de energie, a rămas aproape stabilă, semnalând faptul că impactul șocului asupra prețurilor de consum este limitat momentan.
Unii observatori afirmă că această perioadă de stabilitate pare să fie o perioadă de „bază”, însă riscurile pentru viitor rămân, în condițiile în care prețurile energiei continuă să fluctueze, iar infrastructurile avariate în zona Golfului Persic necesită mult timp pentru refacere. În același timp, companiile europene nu au început încă să transfere pe consumatori toate costurile suplimentare generate de creșterea prețurilor la energie, ceea ce indică o anumită reținere sau incertitudine privind evoluția prețurilor.
Diversificarea și schimbările în producție
Un aspect crucial pentru redresarea treptată a pieței energetice și reducerea dependenței de resursele din regiunea Golfului Persic este dezvoltarea surselor locale și nevoitva tehnologiile verzi. În ultimele patru ani, Uniunea Europeană a înregistrat o creștere semnificativă a utilizării energiei din surse regenerabile, ceea ce a dus la o reducere a dependentei de gazele rusești și, în anumite state, la o stabilizare a prețurilor mai mici.
Conform unor date ale Comisiei Europene, ponderea energiei regenerabile în consumul total de energie a crescut de la 36% în 2021 la aproape 48% în 2025, în timp ce cota pentru combustibilii fosili s-a redus de la 34% la 26%. În privința gazelor, importurile din Rusia au scăzut dramatic, de la 45% din total la 12%, fiind înlocuite în mare parte cu LNG american.
Acest proces de restructurare a sistemului energetic european aduce beneficii pe termen lung. Franța, de exemplu, operează în prezent aproape în totalitate cu capacitatea nucleară, diferențiind astfel semnificativ de alte state precum Germania sau Italia, unde dependența de importurile din Rusia încă are un impact major asupra costurilor și stabilității. Între timp, diferențele în prețurile energiei electrice între state se mențin considerabile: în Spania, prețul mediu este de cinci ori mai mic decât în Italia, iar în Germania, fluxul de energie și costurile sunt influențate de complexitatea infrastructurii și de dependența de anumite surse.
Pentru viitor, Bruxelles-ul vizează accelerarea electrificării și continuarea investițiilor în energie verde. În cadrul unor proiecte de reformare a sistemului, se propune creșterea contribuției energiei din surse regenerabile, în condițiile în care, în ultimii patru ani, partea regenerabilă a format aproape jumătate din consum, în timp ce utilizarea resurselor fosile a scăzut semnificativ. Aceste tendințe sunt considerate esențiale pentru reducerea vulnerabilității la fluctuațiile globale ale prețurilor energiei și pentru prevenirea unui nou impact economic sever, precum cel din 2022.
