Gabriel Liiceanu, unul dintre cei mai respectați filosofi români, a lansat un puternic avertisment privind stadiul actual al umanității, într-o intervenție recentă la Digi24. În contextul unei perioade marcate de crize multiple, el a vorbit despre ceea ce numește un „ceas al discordiei planetare”, unde încrederea între state și oameni a ajuns la un nivel foarte scăzut, iar liderii mondiali dau lecții de moralitate în condiții în care sunt ei înșiși implicați în acțiuni imorale sau agresive.
Încrederea între națiuni: o lumină tot mai slabă
Liiceanu a criticat dur situația actuală a dreptului internațional, acuzând că acordurile și convențiile internaționale nu mai sunt respectate la nivel global. El a evidențiat exemplul recent al Rusiei, care a invadat Ucraina, ignorând normele care ar trebui să guverneze relațiile între state. Filosoful consideră că această lipsă de respect pentru reguli și pentru ordinea mondială a dus la ceea ce el numește o „criză a încrederii planetare”.
„Ideea ca agresorii și criminalii numărul unu al umanității să vorbească despre imoralitate este halucinantă,” a declarat Liiceanu. El a criticat poziția unor lideri mondiali, considerând că această ipocrizie accentuează discordia și fragmentarea globală. În opinia sa, actuala stare de fapt face ca Organizația Națiunilor Unite să fie total ineficientă, iar lumea să fie în derivă, dezbinată și lipsită de o autoritate morală clar definită.
Criza României: de la guvernare prin împrumuturi la precaritate economică
Filozoful a analizat şi situația economică a României, unde a observat o deteriorare accentuată a indicatorilor financiari. El afirmă că țara noastră traversează o perioadă dificilă, în parte cauzată de guvernarea bazată pe împrumuturi pentru consum, o politică „auto-distrugătoare”, după cum o numește. Liiceanu critică aspru gestionarea finanțelor publice, menționând că această strategie compromite stabilitatea pe termen lung.
„Ce surse de alimentare a bugetului ai atunci când totul s-a bazat pe împrumuturi? Din taxe, dar și din creșterea fiscală”, explică el. În opinia sa, creșterea taxelor era singura opțiune pentru a echilibra bugetul, dar această măsură aduce noi poveri pentru cetățeni și companii. El subliniază totodată că nu poate fi ignorată o problemă fundamentală: găsirea unor surse reale de venit ale statului, în condițiile în care multe funcții și instituții devin pături ale intereselor politice sau financiare.
Problema împrumuturilor și lipsa investițiilor reale
Liiceanu a criticat dur politica guvernelor anterioare, acuzând că România s-a împrumutat excesiv, pe spatele cetățenilor. „Ne-au împrumutat pe spatele nostru, iar acum trebuie să plătim dobânda și să suportăm consecințele.” El atrage atenția că de fapt, majoritatea fondurilor obținute din împrumuturi au fost dirijate spre acoperirea deficitului, mai ales în condițiile în care sistemul de audit și de control al banilor publici a fost slab sau inexistent.
Față de această situație, Liiceanu susține că singura cale de redresare reală ar fi reducerea cheltuielilor absurde și eliminarea vestitelor „pensiilor uriașe” sau a beneficiilor nejustificate pentru anumite categorii. În plus, el evidențiază că creșterea fiscalității trebuie să fie o strategie temporară, cu scopul de a asigura fonduri pentru dezvoltare, nu pentru acoperirea oricăror alte deficite.
Critica brutală la adresa guvernamentale: un sistem în derivă
Filozoful nu a ezitat să critice dur guvernul actual pentru modul în care gestionează situația economică. În opinia sa, prea mulți bani au fost deja luați prin împrumuturi și cheltuieli nejustificate, în timp ce serviciile publice suferă. În special, menționează, bugetul Educației a fost drastic redus, cu 3 miliarde de lei față de anul anterior, chiar dacă România are nevoie urgentă de investiții în capital uman.
„Anulează-se anteriori bani, se taie fonduri și se cere sacrificiu, dar nu se spune nimic despre cei care au generat această situație, cei de dinainte,” afirmă Liiceanu. El deplânge faptul că, în loc să se corecteze și să se sancționeze acele greșeli ale trecutului, se continuă pe aceeași traiectorie, agravând criza.
În final, Liiceanu pare pesimist, dar rămâne fidel poziției că soluția reală trebuie să vină dintr-o reevaluare profundă a valorilor și a modului în care se gestionează resursele. În lumea lui, încrederea și moralitatea sunt fundațiile unei societăți sănătoase, iar fără acestea, orice speranță de progres pare, cel puțin pentru moment, irealizabilă.
Sursa: Digi24
