Criza din Orientul Mijlociu amplifică tensiunile economice globale
Consecințele crizei geopolitice din Orientul Mijlociu se resimt deja în întârzieri ale transporturilor, costuri logistice majorate și o creștere a emisiilor poluante. Eforturile diplomatice de a detensiona situația nu au dat roade până acum, iar blocajul maritim continuă să afecteze comerțul mondial.
Eșecul eforturilor diplomatice
După anunțul unui armistițiu recent în Orientul Mijlociu, redeschiderea Strâmtorii Ormuz era considerată un scenariu plauzibil. Negocierile directe dintre vicepreședintele Statelor Unite, JD Vance, și ministrul de Externe iranian, desfășurate la Islamabad, nu au dus însă la rezultate concrete. Blocajul maritim persistă.
Președintele american Donald Trump a sugerat recent că planurile de redeschidere a strâmtorii ar trebui implementate „destul de curând”. Cu toate acestea, calendarul rămâne incert. În prezent, tranzitul se desfășoară într-o fază de tranziție caracterizată de restricții și controale stricte, o normalizare completă fiind încă departe.
Rute maritime modificate și efecte majore
Strâmtoarea Ormuz este un punct strategic vital pentru economia mondială. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), aproximativ 25% din comerțul maritim cu petrol tranzitează această zonă. În lipsa unei rute directe, navele sunt forțate să ocolească continentul african.
Analizele realizate de Kpler și datele de pe piață arată efecte logistice de amploare. Cel puțin 60% din fluxurile maritime obișnuite au fost deviate pe ruta mai lungă, via Capul Bunei Speranțe. Companii majore de transport maritim, precum Maersk și Hapag-Lloyd, au transformat Africa într-un centru de aprovizionare cu combustibil.
Pentru a compensa distanțele mai mari, navele navighează cu viteze superioare, crescând consumul de combustibil. Intensitatea energetică a transportului maritim este în creștere, anulând progresele înregistrate între 2003 și 2020, când se înregistrase o scădere de 30%. Situația actuală amintește de blocajul Canalului Suez din 2024, care a dus la o creștere cu 46% a emisiilor de gaze cu efect de seră și la o majorare cu peste 50% a costurilor economice.
Provocări pentru un model economic dependent de combustibili fosili
Criza actuală evidențiază fragilitatea structurală a unui model economic dependent de combustibilii fosili și de câteva puncte de tranzit geografice critice. Se estimează că emisiile globale de CO2 vor crește cu 0,8% în 2026 din cauza acestor ineficiențe logistice. Totuși, tranziția către energie verde continuă să câștige teren.
Anul trecut, investițiile globale în producția de energie curată au atins un record istoric de 2,3 trilioane de dolari, sugerând o posibilă diminuare a vulnerabilităților geopolitice. Pentru țări puternic dependente de importurile de energie, precum Italia, marjele de manevră sunt limitate atunci când rutele comerciale sunt afectate. Experții subliniază că adevărata provocare a următorilor ani nu este doar reducerea dependenței de combustibilii fosili, ci și construirea unor lanțuri de aprovizionare flexibile și rezistente la șocurile globale.
În contextul actual, cu barilul de țiței Brent cotat la aproximativ 95 de dolari, costul principal suportat de industrie este cel al energiei irosite pe rute ocolitoare.
Sursa: Libertatea
