Aristocrații purtau peruci din motive ce țin de modă, igienă precară, dar și pentru a ascunde probleme medicale. Totul a pornit de la un rege al Franței, Ludovic al XIII-lea, care a transformat această coafură într-un simbol al statutului social.
De la Ludovic al XIII-lea la Ludovic al XIV-lea
Tendința purtării perucilor în rândul aristocrației își are originea în secolul al XVII-lea. Ludovic al XIII-lea, rege al Franței, a fost primul care a adoptat peruca, din cauza unei probleme de cădere a părului. Curtea regală a preluat rapid acest obicei, iar fiul său, Ludovic al XIV-lea, a dus această modă la un nou nivel.
Unii istorici sugerează că pierderea părului lui Ludovic al XIII-lea ar fi fost cauzată de sifilis sau de tratamentele medicale specifice acelei perioade. Înainte de Ludovic al XIII-lea, perucile erau utilizate doar de anumite categorii sociale: cei cu păr roșcat, cei care cheleau deja și curtezanele. Odată cu apariția regelui cu perucă, totul s-a schimbat.
Peruci extravagante și igienă precară
Cererea de peruci a explodat rapid în Franța, în special la Paris. Numărul peruchierilor a crescut semnificativ. Cele mai apreciate peruci erau confecționate din păr uman, un material considerat de lux. În lipsa acestuia, se folosea păr de cal sau de capră, pentru clasele sociale mai puțin înstărite.
În timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, perucile „full-bottom” au devenit un accesoriu indispensabil pentru aristocrație. Acestea erau atât de voluminoase încât uneori necesitau părul de la zece persoane pentru o singură perucă. Dincolo de aspectul estetic, perucile aveau și un rol practic.
În secolul al XVII-lea, igiena personală era precară, iar mirosurile neplăcute erau comune. Perucile erau tratate cu pudre parfumate pentru a ascunde aceste mirosuri. Întreținerea lor era rudimentară, limitându-se la ștergerea părului cu o cârpă.
Perucile, între modă și boală
Perucile ascundeau și simptomele sifilisului, o boală răspândită în Europa, care provoca căderea părului și leziuni pe scalp. Peruca acoperea aceste semne, iar pudra parfumată masca mirosul. Spre finalul Revoluției Franceze, perucile extravagante au început să fie considerate simboluri ale excesului aristocratic.
Stilul a fost abandonat treptat. În epoca lui Napoleon Bonaparte, perucile masive au devenit nepractice și greu de imaginat pe câmpul de luptă, marcând astfel sfârșitul acestei mode aristocratice.
