Europenii au încetat să construiască morminte megalitice complexe acum aproximativ 5.000 de ani, iar un nou studiu sugerează că motivul ar putea fi legat de o prăbușire demografică majoră. Cercetările recente indică faptul că această dispariție bruscă a construcțiilor funerare monumentale a coincis cu schimbări genetice și culturale semnificative în Europa. Analizele ADN dezvăluie o înlocuire a populațiilor, posibil declanșată de factori precum epidemii sau conflicte.
Misterul mormintelor dispărute: ce s-a întâmplat?
Construcția mormintelor megalitice, o practică definitorie pentru perioada neolitică în Europa, a încetat brusc spre sfârșitul mileniului al IV-lea î.Hr. Aceste structuri impunătoare, ridicate cu eforturi considerabile, au dispărut, lăsând cercetătorii să se întrebe asupra cauzelor. Un studiu recent, publicat în revista Nature Ecology and Evolution, aduce noi dovezi, sugerând o legătură cu o prăbușire demografică majoră, cunoscută sub numele de „declinul neolitic”.
Pentru a explora această idee, cercetătorii au analizat ADN-ul a 132 de indivizi îngropați într-un mormânt neolitic din Bury, lângă Paris. Rezultatele au arătat existența a două faze distincte de utilizare a mormântului. Prima, între anii 3200 și 3100 î.Hr., a fost asociată cu indivizi de origine locală. A doua fază, însă, a inclus persoane cu origini din Peninsula Iberică și sudul Franței, sugerând o înlocuire a populației în jurul anului 2900 î.Hr.
„Observăm o ruptură genetică clară între cele două faze de înmormântare. Oamenii care au folosit mormântul înainte și după colaps par să le aparțină unor populații complet diferite. Asta indică faptul că a avut loc un eveniment major, o perturbare care a dus la declinul unei populații și la apariția alteia”, a explicat Frederik Seersholm, autorul studiului.
Schimbări genetice și culturale: indicii cheie
În afara diferențelor genetice, noii veniți au adus și schimbări culturale, în special în ceea ce privește practicile funerare. În Bury, de exemplu, în prima fază, corpurile erau așezate aliniate cu axa mormântului, în poziție întinsă. În faza a doua, nu mai exista această aliniere, iar corpurile erau depuse în poziții chircite.
Un alt aspect relevant este numărul neobișnuit de mare de schelete de copii și sugari găsite în prima fază, sugerând o mortalitate ridicată în rândul tinerilor. Această observație poate indica un eveniment catastrofal, precum război, foamete sau o epidemie. Mai mult, în rămășițele acestei faze au fost identificate urme de ADN ale unor agenți patogeni periculoși, inclusiv Yersinia pestis, bacteria responsabilă de ciumă.
„Nu putem spune că ciuma a fost singura cauză a colapsului populației, dar încărcătura totală de boli ar fi putut fi unul dintre factorii importanți”, a precizat cercetătorul Martin Sikora.
Un vid demografic și impactul asupra construcțiilor megalitice
Concluziile studiului sugerează că abandonarea construcției mormintelor megalitice a fost legată de o scădere masivă a populației în Europa. După o perioadă de pauză, aceste morminte au fost reutilizate de alte culturi, care s-au extins în teritoriile rămase libere. Cercetătorii consideră că atât migrația dinspre Peninsula Iberică, cât și expansiunea din stepe au fost răspunsuri la declinul neolitic, populația în scădere creând un vid demografic. Acesta a permis grupurilor vecine să avanseze.
