Odată cu apropiata misiune Artemis 2, interesul pentru fața ascunsă a Lunii crește considerabil. Astronauții care vor face parte din această misiune vor avea ocazia să vadă regiuni lunare pe care ochiul uman nu le-a contemplat niciodată direct. În mediul online, discuțiile se concentrează adesea pe expresia „partea întunecată a Lunii”, însă realitatea este mult mai complexă.
De ce nu vedem „partea întunecată” a Lunii?
Este important de înțeles că Luna are o rotație sincronizată cu Pământul. Acest fenomen face ca o singură față a satelitului natural să fie mereu îndreptată spre planeta noastră. Practic, Luna nu se rotește în jurul axei sale, ci se „plimbă” în jurul Pământului. Durata unei rotații lunare este de aproximativ 29 de zile, aproape egală cu timpul necesar pentru o rotație completă în jurul Pământului.
Deși viteza de rotație este constantă, viteza cu care Luna se deplasează în jurul Pământului variază. Această discrepanță se datorează orbitei lunare care, deși asemănătoare unui cerc, nu este perfect circulară. Datorită acestei mici diferențe de sincronizare, putem observa puțin mai mult de jumătate din fața vizibilă a Lunii.
Diferențe structurale între cele două fețe lunare
Partea „invizibilă” a Lunii reprezintă o regiune care a devenit accesibilă pentru observare abia odată cu trimiterea de nave spațiale. Fața vizibilă este recunoscută datorită „mărilor” sale întinse de bazalt. În schimb, partea îndepărtată este caracterizată de un număr mai mare de cratere. Diferențele nu sunt doar la nivelul suprafeței, ci și la nivel structural.
Dr. Ryan Park, cercetător principal la NASA Jet Propulsion Laboratory, a explicat: „Studiul arată că interiorul Lunii nu este uniform: partea orientată spre Pământ (fața vizibilă) este mai caldă și mai activă geologic în profunzime decât partea îndepărtată. Această diferență este legată de istoria vulcanică a Lunii și explică de ce cele două părți arată atât de diferit.”
Noaptea lunară și ciclul fazelor
Luna, în mișcarea sa în jurul Pământului, își schimbă poziția față de Soare. Așadar, la fel ca planeta noastră, o jumătate a Lunii experimentează noaptea în orice moment dat. Datorită perioadei orbitale, noaptea lunară durează peste 14 zile.
Când Luna este plină de pe Pământ, partea îndepărtată este „partea întunecată”, dar această stare se schimbă constant. În timpul Lunii noi, când satelitul nostru se află între Pământ și Soare, fața vizibilă este cea care devine partea întunecată. Misiunea Artemis 2 și cele următoare vor continua să ofere date despre acest satelit natural.
