Marți, cei nouă membri ai boardului BNR se află în centrul unei decizii așteptate de toți cei interesați de direcția economiei naționale. La întâlnirea programată, se va decide dacă rata dobânzii-cheie va fi redusă, menținută sau majorată, însă cele mai recente analize indică o probabilitate mare pentru menținerea actualei valori, de 6,5%. Economiștii anticizează această decizie, spunând că, dincolo de eventuale ajustări marginale, BNR pare hotărâtă să nu schimbe momentan politica monetară.
Analiștii sunt unanim sceptici în privința scăderii ratei dobânzii, considerând că măsura nu este justificată în condițiile în care inflația rămâne un factor de presiune. În plus, aceștia prevăd că, în comunicarea publică ulterioară, banca centrală nu va oferi orientări suplimentare pentru viitor, concentrându-se pe menținerea stabilității și pe adaptarea la evoluțiile din zona euro. Perspectiva celor de la BCR, de exemplu, sugerează că orice reducere a dobânzii s-ar putea face doar în ultimul trimestru al anului, după analizarea prognozei actualizate privind inflația și efectele măsurilor guvernamentale asupra costurilor energiei și a prețurilor de consum.
Până atunci, majoritatea analiștilor anticipatează menținerea la 6,5% a ratei dobânzii cheie, chiar dacă există opinii privind posibilitatea unor ajustări în direcție contrară în cazul unor evoluții nefavorabile ale cursului valutar sau ale prețurilor pe piața internațională. Chiar și Florian Libocor, economist-șef la BRD, afirmă clar că nu vede vreun motiv pentru reducerea dobânzii în 2023, argumentând că această măsură, dacă ar fi aplicată, ar putea genera ieșiri de capital și o devalorizare a leului. În plus, orice reducere ar fi inutilă dacă efectele asupra prețurilor de consum nu vor fi resimțite de populație.
În cazul în care BNR va decide totuși să reducă dobânda, efectele ar fi vizibile rapid în piață. Creditele ipotecare și de consum s-ar ieftini, ceea ce ar putea stimula consumul și investițiile. În același timp, leul s-ar putea deprecia față de euro, capitalul străin fiind atras de randamente mai mari. Totuși, aceste măsuri ar putea crește inflația, mai ales dacă presiunile externe asupra prețurilor, precum scumpirile la energie, continuă să exercite influență asupra economiei. În această situație, România riscă să nu atingă ținta de inflație stabilită de Banca Centrală Europeană și de BNR pentru anii următori.
O creștere a dobânzii-cheie, dimpotrivă, ar avea ca rezultat scumpirea creditelor și o reducere a consumului, dar ar stimula aprecierea leului și ar contribui la temperarea inflației. Aceasta este și motivul pentru care banca centrală preferă să acționeze preventiv, atunci când inflația devine dificil de controlat, chiar dacă această abordare poate încetini creșterea economică.
La momentul actual, economia românească derivă această decizie și din evoluțiile din zona euro. Piața preconizează cel puțin două majorări ale ratelor dobânzilor ale Băncii Centrale Europene până în septembrie, ceea ce ar putea influența decizia BNR. În plus, recentele estimări indică o creștere economică slabă, de doar 0,3% în 2026, iar riscul unei recesiuni a devenit tot mai relevant.
Analiza de către bancheri și economiști sugerează că, dacă inflația nu va fi sub control și dacă prețurile la energie vor rămâne ridicate pentru o perioadă mai lungă, România va avea nevoie de măsuri macroeconomice ferme pentru a evita o destabilizare programatică. În această situație, decizia băncii centrale de a menține dobânda actuală sau de a o crește rămâne argumentată de nevoia de stabilitate pe termen mediu. Chiar dacă unele perspective indică posibilitatea reducerii ratelor în 2026, condițiile actuale nu favorizează această variantă, potrivit specialiștilor.
Data ultimei întâlniri a boardului BNR a fost stabilită pentru noiembrie, atunci când banca centrală va publica și raportul actualizat privind prognoza de inflație și evoluțiile economice pentru următorii ani. Înainte de această decizie, toate indiciile indică o consolidatează poziția de reținere, în așteptarea unor semnale clare din partea pieței internaționale și a impactului politicilor energetice și fiscale.
