Descoperire arheologică revoluționară: o bacterie antică, posibilă cauză a sifilisului, a fost identificată în ADN-ul unui schelet din Columbia, întărind astfel ipoteza că boala avea rădăcini mult mai vechi decât s-a crezut până acum. Acest find nu doar că rescrie istoria bolii, ci și lansează întrebări despre originea și evoluția unui afecțiuni care a marcat profund societățile umane de-a lungul mileniilor.
Primele dovezi ale agenților patogeni în America de Sud
Descoperirea a fost făcută în cadrul unui studiu de analiză genetică efectuat pe un schelet datând de aproximativ câțiva mii de ani, găsit în zona Columbiei. Echipa de cercetători a sequențiat ADN-ul remanențelor osoase, iar rezultatele au fost revelatoare: bacterii similare cu Treponema pallidum, agentul patogen responsabil pentru sifilis, erau prezente cu mult înaintea epocii moderne.
„Acest schelet ne arată că virusul sau bacteria asociată cu sifilisul nu a fost numai prezența în Europa sau alte regiuni după captarea, dar putea să fi circulat deja în America de Sud cu mii de ani înainte de colonizarea europeană”, a explicat unul dintre specialiști.
Până acum, cele mai vechi dovezi ale sifilisului au fost datate la sfârșitul secolului XV și începutul secolului XVI, perioadă în care boala a devenit pandemie în Europa și nu numai. Însă această descoperire arată că agentul patogen exista în regiuni îndepărtate cu mult timp înainte de aceste manifestări, ceea ce poate schimba fundamental înțelesul evoluției și răspândirii bolii.
Implicații pentru înțelepciunea istoriei bolii
Pentru specialisti, această descoperire deschide calea spre reevaluarea teoriei conform căreia sifilisul a fost adus în Europa odată cu explorarea continentelor americane, în timpul secolului al XV-lea. În schimb, cercetătorii propun acum varianta că boala, sau cel puțin agentul său, ar fi avut o existență mult mai veche, fiind prezent în populațiile indigene ale Americii chiar înainte de contactul european.
„Este o piatră de hotar în arheologia medicală. Pentru prima dată, avem o dovadă clară că această bacterie exista în America, înainte de cucerire, și nu a fost adusă ca un virus european, cum s-a crezut anterior”, susține un antropolog specializat în istoricul bolilor infecțioase.
O altă provocare constă în înțelegerea modului în care această bacterie a evoluat și s-a răspândit de-a lungul secolelor. Dacă bolile sunt născute dintr-o evoluție comună, fie de la o bacterie antică, fie de la o microorganism care s-a adaptat într-un anumit mediu, atunci devenirea sifilisului ca boală endemică sau pandemie trebuie reevaluată în contextul acestor noi date.
Perspective pentru cercetarea viitoare
Analiștii sunt de părere că această descoperire va conduce la noi studii genetice din zone diferite ale lumii, pentru a descifra mai clar rădăcinile și răspândirea sifilisului. Analizele ADN din fosile umane vechi devin astfel unelte esențiale în înțelegerea istoriei bolilor infecțioase, iar cazul de față reprezintă un punct de plecare pentru reexaminarea unor clișee îndelung acceptate.
Cercetătorii speră ca aceste noi date să contribuie la o înțelegere mai fină a evoluției bacteriilor tropicale, precum și a modului în care au impactat sănătatea umanității de-a lungul mileniilor. În același timp, aceste cercetări pot avea implicații directe în dezvoltarea unor terapii mai eficiente, bazate pe înțelegeri mai profunde ale originilor și adaptabilității agentului patogen.
În lumina descoperirii în Columbia, istoria sifilisului devine mai complexă, încărcată de noi enigme pentru savanți. Azi, cu această confirmare a existenței bacteriei în timpul precolumbian, povestea acestei boli capătă o dimensiune și mai profundă, deschizând o nouă eră pentru studiile istorice și genetice ale patogenilor umani.
