Într-o demonstrație de forță cu implicații majore, Statele Unite ale Americii au trimis două distrugătoare de ultimă generație prin Strâmtoarea Ormuz. Misiunea, descrisă drept un efort de „curățare”, este considerată de experți ca fiind una dintre cele mai riscante operațiuni navale din ultimii ani. Acțiunea amplifică tensiunile într-o zonă strategică crucială pentru comerțul global cu petrol.
Nave de luptă pe un teren minat
Sâmbătă, 11 aprilie 2026, distrugătoarele USS Frank E. Peterson (DDG 121) și USS Michael Murphy (DDG 112) au traversat strâmtoarea. Obiectivul declarat este de a „stabili condițiile” pentru deminarea căii navigabile. Riscul major provine din natura navelor implicate, construite pentru lupta antiaeriană și anti-suprafață, și nu pentru detectarea minelor marine.
Utilizarea lor în avangarda unei operațiuni de deminare sugerează o urgență militară care depășește protocoalele standard de siguranță. Amiralul Brad Cooper, comandantul CENTCOM, a declarat public că scopul este crearea unui „nou pasaj sigur” pentru comerțul internațional. Această declarație vine în contextul în care forțele Gardei Revoluționare Iraniene (IRGC) au presărat zona cu mine de contact și senzori subacvatici.
Războiul declarațiilor și blocada totală
Misiunea nu este doar una tehnică, ci reprezintă și un puternic semnal politic. Fostul președinte Donald Trump a anunțat pe rețelele sociale că „toate cele 28 de nave iraniene de minat se află acum pe fundul mării” și că SUA au început blocada totală a porturilor iraniene. Trump a adăugat că „Curățăm strâmtoarea ca o favoare pentru întreaga lume,” subliniind eșecul negocierilor recente din Pakistan. Acesta a menționat că, din punctul său de vedere, a rămas o singură opțiune: controlul militar absolut al rutei prin care trece 20% din petrolul mondial.
De cealaltă parte, Teheranul contestă vehement versiunea americană. Surse oficiale iraniene susțin că navele americane au fost interceptate și forțate să se retragă sub amenințarea unui atac iminent. Anunțurile de la Casa Albă au fost catalogate drept manevre de propagandă.
Amenințarea invizibilă: minele „drifting”
Dincolo de tensiunile diplomatice, pericolul real este cel reprezentat de minele subacvatice. Serviciile de informații indică prezența minelor de tip Maham 3 (ancorate) și Maham 7 (care stau pe fundul mării). Misiunea este complexă și din cauza faptului că multe dintre aceste dispozitive au început să plutească liber din cauza curenților puternici.
În același timp, acestea devin ținte imprevizibile, chiar și pentru dronele subacvatice pe care Pentagonul le-a desfășurat în regiune. Situația tensionată a dus la fluctuații violente ale prețurilor petrolului pe piețele internaționale. Pentagonul a confirmat că forțe suplimentare, inclusiv nave vânătoare de mine și sisteme autonome de scanare, vor sosi în zonă în zilele următoare.
