Sute de kilometri de drumuri antice, ascunse în inima Amazonului, au fost descoperite recent, dezvăluind existența unor societăți complexe cu mii de ani în urmă. Aceste artefacte, datând din anul 763 î.e.n., sugerează că teritoriul vast al Amazonului nu a fost doar o pustietate sălbatică, ci un mediu în care civilizații avansate au înflorit. Imaginea satelitară a jucat un rol crucial în identificarea acestor căi antice.
Descoperirea drumurilor: o incursiune în trecut
Cercetătorii au analizat imagini din spațiu pentru a identifica urmele drumurilor într-o regiune situată la granița dintre Brazilia și Bolivia, în sud-vestul Amazonului. Rezultatul a fost uimitor: pe o suprafață de 134.400 de kilometri pătrați, au fost identificate nu mai puțin de 955 de drumuri antice. Lungimea totală a acestora se ridică la aproximativ 350 de kilometri.
Datarea cu radiocarbon a relevat faptul că cele mai vechi dintre aceste drumuri au fost construite între anii 763 î.e.n. și 950 e.n. de către civilizația antică Aquiry. Ulterior, în jurul anului 1200 e.n., a început o nouă etapă de construire a drumurilor, odată cu apariția în regiune a așezărilor de tip movilă. Majoritatea drumurilor au o lungime mai mică de 500 de metri, dar multe prezintă profiluri sculptate și margini ridicate.
Rolul enigmatic al drumurilor antice
Drumurile mai vechi, asociate culturii Aquiry, sunt în general late și scurte și pornesc, de regulă, din structuri ceremoniale mari numite geoglife, realizate direct în sol. Adesea aliniate cu punctele cardinale, aceste drumuri sugerează o posibilă legătură cu observațiile astronomice. Cercetătorii consideră că aceste drumuri ceremoniale scurte ar fi putut facilita interacțiuni între oameni și entități non-umane, permițând trecerea între lumea vizibilă și cea spirituală.
Drumurile care pornesc din așezările de tip movilă sunt mai înguste și par să fi avut funcții mai practice, precum conectarea comunităților și transportarea bunurilor. Aproximativ 40% dintre acestea duc către râuri, ceea ce sugerează o legătură cu activitățile bazate pe resurse acvatice. Totuși, aproape jumătate dintre drumurile care pleacă din aceste așezări par să se piardă în pădurea din jur, posibil cu un rol ritualic.
Studiul, publicat în revista Latin American Antiquity, subliniază importanța drumurilor antice ca indicii esențiale despre civilizațiile din trecut și reprezintă o parte importantă a patrimoniului arheologic al regiunii.
