Noua generație de copii de școală primară: când autonomie se învață acasă, nu în clasă
În era digitală, profesorii din Marea Britanie se confruntă cu un fenomen surprinzător: un procent semnificativ dintre copiii care pășesc pentru prima dată în clasa „reception” – echivalentul clasei pregătitoare – nu sunt pregătiți pentru autonomia de bază, iar acest lucru se reflectă în comportament și abilități. Imaginează-ți un copil care primește o carte cartonată și, încercând să o „deruleze” ca pe telefon, stârnește deopotrivă uimire și îngrijorare. Nu este doar o glumă virală, ci o realitate care îi îngrijorează pe educatorii britanici, mai ales într-un context în care timpul alocat procesului de învățare se consumă din ce în ce mai mult în sarcini de îngrijire.
Decalajul de dezvoltare: un ghid pentru viitorul educației
Rezultatele unui sondaj anual, realizat de organizația Kindred Squared, scoate la lumină o problemă acută: aproape 37% dintre copiii intră în școală fără abilitățile minimale necesare dezvoltării autonome, nu doar academice, ci și sociale și de comunicare. În aproape o pătrime din cazuri, acești copii întâmpină dificultăți chiar și în activități simple, precum utilizarea toaletei fără ajutor sau exprimarea unor nevoi elementare. Surprinzător, în aproape o treime dintre cazuri, acești mici elevi „manipulează” cărțile sau tabletele ca pe un dispozitiv digital, încercând să „atingă” sau să „deruleze” ecranul, de parcă s-ar afla în fața unui telefon sau tabletă.
O explicație majoritară pentru aceste deficiențe o reprezintă timpul excesiv petrecut în fața ecranelor, atât de către copii, cât și de părinți. Specialiștii subliniază că tehnologia, în sine, nu este de vină, ci modul în care o folosim: dacă înlocuiește interacțiunea umană, joaca activă sau rutina de zi cu zi, consecințele pot fi dramatice. Lipsa răbdării, dificultățile de limbaj, problemele în urmarea unor instrucțiuni simple sau gestionarea situațiilor cotidiene devin cu adevărat evidente despre momentul intrării în școală.
Prețul autonomiei pierdute și responsabilitatea parentală
Din păcate, repercusiunile nu sunt doar la nivel individual, ci se resimt în întregul sistem educațional. Profesorii și asistenții estimează că fiecare copil care nu se dezvoltă autonom în primii ani de viață le „consuma” per total aproape 2,4 ore pe zi în gestionarea sarcinilor legate de igienă, mâncare sau comportament, timp ce ar putea fi folosit pentru jocuri ghidate, dezvoltare de limbaj sau activități în grup. Acest lucru reduce drastic orele dedicate activităților de socializare, învățare și explorare, în condițiile în care aceste acțiuni sunt esențiale pentru adaptarea emoțională și socială a micuților.
De asemenea, există o diferență clară între percepția părinților și realitatea din clasă. În timp ce 88% dintre părinți consideră că micuțul lor e pregătit pentru școală, doar 35% cred că e chiar „mai pregătit decât majoritatea”. În schimb, o sumedenie de părinți doresc ghidare pentru a ști ce propriul copil trebuie să poată realiza până la intrarea în învățământul primar, un semnal clar al lipsei unor repere clare și al necunoașterii pragurilor de dezvoltare.
Guvernul britanic și-a fixat obiectivul ca, până în 2028, 75% dintre copii să fie considerați „pregătiți” pentru școală. În paralel, statisticile oficiale pentru anul școlar 2024/2025 arată că 68,3% dintre elevi ating acest standard, diferențele între regiuni fiind evidente, mai ales în nord-est. În această bătălie pentru o pregătire adecvată, investirea în programe pentru sprijinul părinților, centre comunitare și resurse de educație timpurie devin priorități.
Ce pot face părinții pentru a sprijini dezvoltarea autonomiei acasă
Într-un peisaj în continuă schimbare, unele acțiuni simple pot avea rezultate semnificative. Educația pe primul plan începe acasă, unde părinții trebuie să pună accent pe construirea rutinelor pentru activități zilnice precum mersul la toaletă, spălatul pe mâini sau îmbrăcatul independent. În plus, reducerea timpului petrecut în fața ecranelor devine fundamentală: tehnologia nu trebuie să funcționeze ca bonă automată, ci ca un instrument integrat în procesul de învățare și socializare, folosit cu măsură și doar în prezența unui adult atunci când, de exemplu, vizionează împreună povestiri vizuale.
Răsfoitul unei cărți imprimată rămâne, încă, una dintre cele mai simple și eficiente metode de a dezvolta răbdarea, limbajul și atenția micuților. Un copil care petrece 10 minute în compania unui adult citind și discutând despre imagini va învăța mai mult decât orice joc digital, iar aceste mici rutine devin fundamentul pentru o evoluție sănătoasă. Acestea ajută copilul să își reducă anxietatea și să fie mai prezent pentru experiențele care chiar contează, precum joaca, socializarea și învățarea în grup.
Privind spre viitor, o schimbare începând de acasă, precum și o preocupare mai mare pentru prevenție și educație timpurie, pot schimba rapid această tablou. Într-un timp în care digitalizarea avansează cu viteze amețitoare, răbdarea, rutină și interacțiunea umană rămân cele mai sigure investiții pentru o copilărie sănătoasă și pentru o școală în care fiecare copil are șanse reale de a-și dezvolta potențialul.
