România, la hotarul relațiilor de alianță și al riscurilor militare: Aeroportul Mihail Kogălniceanu devine punctul de interes major în contextul geopolitic din Orientul Mijlociu Aeroportul Mihail Kogălniceanu din Constanța, cel mai mare aeroport din regiunea Mării Negre, se află în centrul discuțiilor și analizelor strategice la nivel național și internațional

Poziția strategică a aeroportului

Potrivit fostului diplomat, situat la capătul „estuarului Orientului Mijlociu extins”, aeroportul Mihail Kogălniceanu deține un avantaj de necontestat în regiune. Emil Hurezeanu explică faptul că această poziție o face extrem de utilă pentru uz militar, fiind cel mai mare punct aerian disponibil pentru intervenții și operațiuni. „Se vorbește și de avioanele care vor sosi la Mihail Kogălniceanu. Aeroportul e cel mai mare din regiune. Este, într-adevăr, la capătul estuarului Orientului Mijlociu extins, cum a numit administrația Bush junior la un moment dat”, a spus Hurezeanu, adăugând că această nouă regiune, deși geografic aceeași, a fost transformată în scopuri militare și geopolitice de-a lungul ultimelor decenii.

Riscuri și poziționare geopolitică

Dezbaterea s-a accentuat în contextul în care administrația americană a analizat posibilitatea de a folosi infrastructura din România pentru susținerea operațiunilor din Orientul Mijlociu. Emil Hurezeanu a recunoscut că o decizie în sprijinul utilizării aeroportului de către forțele americane ar putea expune România unor riscuri majore, în principal cele legate de atacuri din partea Iranului. „Sperăm ca Deveselu să nu intre niciodată în funcțiune”, a declarat fostul diplomat, evidențiind îngrijorarea sau, poate, dorința de a evita amplificarea posibilităților de război pe teritoriul românesc.

Analistul afirmă că, în cazul unei escalade a conflictului, alte structuri NATO sunt pregătite să intervină pentru protejarea țării, pentru a contracara riscurile unor rachetă iraniene. Raza de acțiune a rachetelor balistice iraniene, care pot atinge până la 2.500 km, acoperă o zonă extinsă, inclusiv Belarusul și, în cel mai rău caz, aproape de granița cu Germania. Aceasta ridică întrebări cu privire la poziția României în raport cu amenințările regionale și modul în care infrastructura militară poate fi folosită în astfel de scenarii.

Aderarea României la NATO și dilema apărării

Un alt aspect important rostit de Hurezeanu ține de momentul aderării României la NATO și de implicațiile acesteia. Acesta remarcă faptul că, atunci când țara noastră a intrat în alianță, ar fi trebuit să ne punem întrebarea dacă devenim ținte ale unor eventuale agresiuni sau dacă ne putem considera mai protejați. „Trebuia să ne punem întrebarea asta atunci, când am intrat în NATO, atunci când am intrat în Uniunea Europeană. NATO e o alianță defensivă, dar o alianță defensivă presupune că la un moment dat este capabilă să se apere”, a spus diplomatul, subliniind că, deși NATO a fost fondată ca răspuns la amenințările după războiul mondial, capacitatea de apărare a alianței trebuie menținută într-un mod real și concret, nu doar simbolic.

Deci, în timp ce dezbaterile continuă despre utilizarea infrastructurii militare din România pentru sprijinul operațiunilor din Orientul Mijlociu, întrebarea fundamentală rămâne dacă țara este pregătită să gestioneze, politic și militar, consecințele acestor decizii.

Pe fondul acestor considerații, poziția României în peisajul geopolitic și de securitate regională devine mai clară: aeroportul Mihail Kogălniceanu, având potențialul de a fi o anexă strategică pentru forțele americane, aduce în discuție nu doar oportunitățile, ci și riscurile majore pe care le implică această chestiune. Rămâne de văzut dacă deciziile politice vor reflecta această realitate complexă sau dacă se va prefera, în continuare, o abordare precaută, menită să protejeze integritatea și securitatea națională.

Sursa: Știrile ProTV