Aliați europeni ai Statelor Unite își exprimă îngrijorarea cu privire la posibilitatea ca echipa de negociere americană să încerce să încheie rapid un acord-cadru cu Iranul. Această abordare ar putea oferi un succes diplomatic imediat președintelui Donald Trump, dar ar risca să lase probleme tehnice complexe ale dosarului nuclear nerezolvate.
Diplomați europeni cu experiență în negocierile cu Teheranul avertizează că un acord grăbit ar putea fi prea superficial. Un astfel de acord ar putea duce la luni sau chiar ani de negocieri dificile pentru clarificarea detaliilor privind programul nuclear iranian și ridicarea sancțiunilor. Un diplomat european de rang înalt a subliniat că îngrijorarea principală nu este lipsa unui acord, ci riscul ca acesta să fie inițial prost conceput. Acesta ar putea crea probleme fără sfârșit pe viitor.
Reacția casei albe
Casa Albă a respins criticile legate de abordarea negocierilor. Purtătoarea de cuvânt Anna Kelly a asigurat faptul că Donald Trump are „un istoric dovedit în obținerea unor acorduri bune pentru Statele Unite și poporul american”. Aceasta a adăugat că vor accepta doar un acord care „pune America pe primul loc”. Franța, Marea Britanie și Germania, state care au inițiat negocierile nucleare cu Iranul încă din 2003, se simt marginalizate în actualele discuții.
Între 2013 și 2015, aceste țări au colaborat cu Statele Unite pentru a realiza acordul nuclear cunoscut sub numele de Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA). Acesta limita programul nuclear iranian în schimbul ridicării sancțiunilor economice. În 2018, în timpul primului său mandat, Donald Trump a retras SUA din acest acord, considerându-l „extrem de dezechilibrat”. Negociatorii americani și iranieni au reluat discuțiile la Islamabad la începutul acestei luni. Scopul principal a fost reîntoarcerea la formula clasică: restricții nucleare în schimbul relaxării sancțiunilor.
Riscurile unui acord fragil
Diplomații avertizează că neîncrederea profundă dintre părți și stilurile diferite de negociere ar putea duce la un acord fragil. Federica Mogherini, care a coordonat negocierile dintre 2013 și 2015, a subliniat că acordul din 2015 a necesitat 12 ani și o muncă tehnică considerabilă. Aceasta a pus sub semnul întrebării fezabilitatea unui acord similar în doar 21 de ore.
Un posibil acord inițial ar putea fi unul general. Acesta s-ar putea concentra pe două componente principale: un pachet nuclear și unul economic. Totuși, problema nucleară rămâne cea mai controversată. Negocierile se concentrează în prezent pe stocul Iranului de aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%. Acesta ar putea fi utilizat pentru producerea mai multor arme nucleare dacă ar fi îmbogățit suplimentar.
Rolul crucial al AIEA
Diplomații europeni subliniază importanța crucială a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Aceasta include mecanisme de verificare intruzive și acces nelimitat la instalațiile nucleare iraniene. Pe plan economic, Iranul urmărește în principal accesul la fondurile înghețate în străinătate. Ridicarea completă a sancțiunilor ar putea veni mai târziu. Aceasta ar necesita sprijinul statelor europene, deoarece Teheranul consideră comerțul cu Europa crucial pe termen lung.
Războiul din regiune a consolidat poziția Iranului în negocieri, demonstrând capacitatea acestuia de a rezista presiunilor militare. Una dintre cerințele principale ale Iranului este o garanție de neagresiune, având în vedere atacurile anterioare ale Statelor Unite și Israelului. Statele din Golf solicită includerea programului de rachete balistice al Iranului și a activității grupurilor aliate în negocieri. Israelul cere restricții maxime asupra capacităților militare iraniene. Oficiali europeni subliniază că negocierile nucleare cu Iranul sunt extrem de tehnice și delicate. Gerard Araud, negociatorul principal al Franței între 2006 și 2009, a subliniat că o negociere cu Iranul este meticuloasă și subtilă, unde fiecare cuvânt contează.
