Criza de lichidități și piese ale Societății de Transport București (STB) a escaladat într-un colaps tehnic de durată, periclitând însă nu doar fluxul zilnic de autobuze, ci și stabilitatea pe termen lung a unui sistem esențial pentru mobilitatea capitalei. În timp ce un protest sindical obișnuit ar putea fi relativ rapid rezolvat, situația actuală, descrisă de conducerea companiei și edilul Ciprian Ciucu, impune măsuri mult mai drastice.
Autobuzele devin pragmatic inutilizabile
Spre deosebire de o grevă clasică, autobuzele afectate de această criză nu mai pot fi operate dacă nu se remediază problemele tehnice cauzate de lipsa de piese și materiale de întreținere. În condițiile în care fluxul de piese de schimb, AdBlue și lubrifianți a fost sistat din cauza restanțelor financiare, vehiculele nu mai pot fi repuse în funcțiune fără un proces complex de aprovizionare și verificare. În prezent, autobuzele devin simple obiecte inerte în depouri, iar reluarea circulației depinde de factori externi, dificil de gestionat, precum plata anticipată a furnizorilor, deblocarea conturilor și reconstituirea stocurilor.
Primarul general a accentuat greu înțelesul situației: „Nu mai este vorba despre voință, ci despre o paralizie tehnică și comercială ale cărei cauze nu sunt înțelese pe deplin de cetățeanul care așteaptă autobuzul în stație.” La nivel structural, întârzierea în aprovizionare are repercusiuni majore, pentru că reînnoirea parcului de autobuze, tramvaie și troleibuze necesită timp pentru recepție, verificare și punere în circulație.
Efecte de domino și riscul unui faliment tehnic
Această blocare a fluxului tehnic nu afectează doar activitatea curentă, ci are potențialul de a genera un efect de domino. Autobuzele diesel, precum Otokar sau Mercedes, sunt dependente de senzori și consumabile specifice, iar oprirea lor din cauza lipsei AdBlue sau defecțiuni ale unor componente esențiale nu poate fi compensată prin simple reporniri. La fel, pe măsură ce bateriile se descarcă în depouri și sistemele pneumatice pentru siguranță în trafic nu sunt întreținute corespunzător, parcul rămâne tot mai redus.
Situația este agravată de ieșirea din garanție a autobuzelor turcești Otokar, o flotă proaspăt achiziționată în speranța reducției costurilor de întreținere. Fără piese originale, și cu întârzierea în aprovizionare, acestea nu pot fi aduse în trafic la capacitate maximă, ceea ce prelungește perioada de reluare normală a activității.
Costuri ascunse și decizii politice
Situația devine și mai gravă pe plan comercial. Există temeri că furnizorii de piese vor începe să practice prețuri de speculă sau vor cere plăți anticipate, dat fiind că încrederea în buna gestionare financiară a societății este scăzută la minima severitate. În momentul în care reluarea activității nu mai depinde doar de decizia primarului sau a sindicatului, ci de un lanț complex de factori externi, consecințele devin deosebit de dureroase pentru bucureșteni.
Pe fondul acestor probleme, Consiliul General al Capitalei pregătește o majorare substanțială a tarifelor, argumentând că este nevoie de „sustenabilitate financiară.” Astfel, un bilet de 90 de minute va ajunge la 5 lei, o creștere cu 66%, iar abonamentul de 24 de ore va urca la 14 lei. Această decizie are la bază, în particular, dorința de acoperire a pierderilor cauzate de o gestionare defectuoasă, dar nu trebuie uitat că bucureștenii, deja afectați de o calitate precară a serviciilor, vor resimți această povară direct în buzunar.
Balanța politică a blocajului și perspectivele de reformă
Blocajul actual al STB nu este rezultatul exclusiv problemelor financiare, ci și al unor interese incorecte de natură politică. Intervine, susțin surse din interior, un sistem de angajări și achiziții controlat de partidele politice, în special de PNL și PSD, care au transformat compania într-o rămășită a clientelismului și nepotismului. Auditurile au relevat furturi de motorină și alte nereguli grave, în timp ce rezistența la reforme și control din partea sindicatelor confirmă existența unei economii subterane în depouri.
Incertitudinea continuării funcționării, călătorii înghesuiți în vehicule suprasolicitate, în timp ce cheltuielile de operare se dublează, completează tabloul unei crize care se poate agrava. Planurile actuale de restructurare, dacă nu vor fi însoțite de reforme reale, riscă să conducă în continuare spre un colaps spectaculos, cu urmări greu de estimat pentru mobilitatea și infrastructura orașului.
Deși autoritățile încearcă să gestioneze situația, perspectiva unui faliment tehnic pare tot mai aproape, iar lupta pentru stabilitate pare a fi abia la început. Între timp, bucureștenii se pregătesc pentru un nou scenariu de terapie de șoc: facturi majorate și o flotă de vehicule tot mai redusă, simboluri ale incompetenței și corupției ce, în loc să fie adresate, continuă să pulsiunează.
