O fosilă celebră, considerată mult timp drept cea mai veche caracatiță din lume, s-a dovedit a fi, de fapt, altceva. Cercetătorii au fost nevoiți să retracteze o descoperire spectaculoasă, după ce analizele moderne au demonstrat că „caracatița” de 300 de milioane de ani era, de fapt, o rudă a nautilului. Identificarea greșită a fost cauzată de procesele de descompunere care au avut loc înainte de fosilizare.
O Identificare Greșită cu Consecințe
Fosila, descoperită în statul Illinois, SUA, a fost analizată inițial în anul 2000. Interpretarea inițială, susținută și de includerea în Guinness World Records, sugera că era vorba despre o caracatiță cu opt brațe. Această interpretare ar fi împins apariția caracatițelor cu aproximativ 150 de milioane de ani mai devreme decât se credea. Însă, abia tehnologiile moderne au oferit instrumentele necesare pentru a testa această ipoteză.
Echipa de cercetători a folosit imagistica cu sincrotron, o tehnică ce utilizează fascicule de lumină extrem de puternice, pentru a „scana” structuri invizibile la suprafață. Această analiză, aplicată unui „suspect” vechi de 300 de milioane de ani, a dezvăluit detalii cruciale. Cercetătorii au descoperit prezența unei radule, o structură de hrănire specifică moluștelor, prevăzută cu dinți minusculi.
Dinți Dezvăluitori, O Nouă Perspectivă
Numărul și forma acestor „dinți” au infirmat categoric ipoteza unei caracatițe. Nautiloidele, spre deosebire de caracatițe, au un număr diferit de elemente pe fiecare rând de dinți. Dinții fosilei analizate corespundeau perfect cu cei ai unei alte fosile cunoscute, Paleocadmus pohli, găsită în aceeași zonă.
Concluzia a fost clară: animalul s-a descompus parțial înainte de fosilizare, proces care i-a alterat forma și a dus la interpretarea greșită inițială. Thomas Clements, autorul principal al studiului, a declarat: „Se pare că cea mai faimoasă fosilă de caracatiță din lume nu a fost niciodată o caracatiță. Era o rudă a nautilului, aflată în descompunere timp de săptămâni întregi înainte de a fi îngropată și conservată în rocă, iar acest proces a făcut-o să semene uimitor de bine cu o caracatiță.”
Impactul Asupra Evoluției Caracatițelor
Această descoperire schimbă semnificativ datele despre evoluția caracatițelor. Noua cronologie indică o apariție mult mai târzie, în perioada Jurasic. De asemenea, separarea evolutivă dintre caracatițe și rudele lor cu zece brațe, cum ar fi calmarii, ar fi avut loc în Mezozoic, nu cu sute de milioane de ani mai devreme. Cercetătorii au stabilit că fosila Pohlsepia mazonensis reprezintă acum cea mai veche dovadă de țesut moale de nautiloid cunoscută, depășind recordul anterior cu aproximativ 220 de milioane de ani.
