O nouă cercetare arată că genele influențează durata de viață mai mult decât se credea
Oamenii de știință au crezut mult timp că mediul și hazardul sunt principalii factori care modelează durata de viață, genetica având un rol minor. Un nou studiu de la Institutul Weizmann schimbă radical această idee. Cercetările arată că genele ar putea fi responsabile pentru aproximativ jumătate din diferențele privind longevitatea oamenilor.
Analizând baze de date ample despre gemeni, inclusiv gemeni crescuți separat, și utilizând simulări inovatoare pentru a exclude decesele cauzate de accidente și factori externi, cercetătorii au descoperit o influență genetică ascunsă. Aceasta a fost mascată decenii la rând.
Anterior, estimările sugerau că factorii ereditari explicau circa 20-25% din diferențele de durată a vieții. Unele studii plasau cifra chiar sub 10%. Acum, rezultatele publicate în revista Science sugerează că genetica poate reprezenta aproximativ jumătate din variația duratei de viață a omului. Aceasta este cel puțin dublul estimărilor anterioare.
De ce estimările anterioare au fost greșite
Echipa de cercetători, condusă de Ben Shenhar, a analizat trei baze de date extinse despre gemeni din Suedia și Danemarca. Pentru prima dată în acest tip de cercetare, au inclus și date de la gemeni care au fost crescuți separat. Aceasta a permis o separare mai clară a influențelor genetice de cele de mediu.
Studiul a scos la iveală că estimările anterioare au fost denaturate de mortalitatea extrinsecă. Aceasta include decesele cauzate de accidente, infecții și factori de mediu. Seturile de date mai vechi nu includeau cauze detaliate ale decesului. Astfel, nu era posibilă separarea influențelor externe de decesele legate de îmbătrânirea biologică.
Pentru a aborda această provocare, cercetătorii au creat o nouă abordare analitică. Au folosit modele matematice și simulări de gemeni virtuali. Scopul a fost de a distinge decesele cauzate de îmbătrânire de cele cauzate de factori externi.
Prin filtrarea acestor influențe exterioare, cercetătorii au identificat un semnal genetic mult mai puternic decât cel recunoscut anterior. Rezultatele se aliniază cu observațiile din alte trăsături umane complexe și studiile pe animale.
Implicațiile descoperirilor asupra cercetării medicale
Descoperirile ar putea remodela modul în care oamenii de știință privesc îmbătrânirea și longevitatea. „Timp de mulți ani, s-a crezut că durata de viață umană este modelată aproape în întregime de factori negenetici”, spune Shenhar. El adaugă că acest lucru a dus la scepticism în privința rolului geneticii.
Potrivit cercetătorului, studiul creează un impuls pentru căutarea variantelor de gene care prelungesc durata de viață. De asemenea, înțelegerea biologiei îmbătrânirii ar putea deschide noi căi terapeutice. Descoperirile subliniază importanța geneticii în determinarea duratei vieții.
Până la vârsta de 80 de ani, riscul de a muri din cauza demenței prezintă o ereditate de aproximativ 70%. Aceasta este mult mai mare decât cea a cancerului sau a bolilor de inimă.
