„Imperfect Women”: un mister aparent banal, cu personaje ambigu, și câteva întrebări fără răspuns
„Imperfect Women”, noua producție de pe platforma Apple TV, nu se impune ca o capodoperă, însă promite să te țină captiv, cel puțin pentru opt ore, într-o poveste plină de suspans, revelații și personaje redundante. Seria, care amintește de „Big Little Lies” și își extrage farmecul din familiaritate, suferă totodată de un scenariu supraîncărcat, cu personaje previzibile, acțiuni forțate și o serie de concluzii deja anticipate.
Un început care nu promite nimic inedit, dar stârnește curiozitatea
Încă de la primele cadre, „Imperfect Women” trimite semnale clare: suntem într-un joc dea dreptul horror, plin de clișee. Trei femei dansează—baleiere dezordonată, dar plină de veselie—în timp ce camera le învârte constant, iar o voce în fundal vorbește despre „o legătură profundă din suflet”. Nu după mult timp, spectacolul începe cu o scenă de anchetă la fața locului, după ce una dintre cele trei protagoniste a fost ucisă. Dar cine? Deși piesa de rezistență pare a fi povestea unei crime, devine clar rapid că totul e mai degrabă o încercare de a recrea atmosferă din alt serial, fără originalitate.
Personajele și morala lor învârtită în cerc
Cast neted, dar incomplet – Kerry Washington, Elisabeth Moss și Kate Mara formează trió-ul central. Washington joacă rolul unei filantropi intergeneraționale, Eleanor, care pare să fie blocată între dorința de a ajuta și mici frustrări personale. Mara, ca Nancy, o soție obiect de statut, pare a fi în centru unor secrete care se răsfrâng asupra întregii povești. Mary, interpretată de Moss, aduce un suflu mai realist, fiind mama glumeț-înțepată a unor copii și detectiv-amator, încercând să descifreze ce se ascunde în spatele tăcerii.
O analiză profundă a personajelor dezvăluie o serie de contradicții și elemente tipice genului. Nancy ascunde un amant, David, iar această trădare pare să fie singurul element surpriză, dacă nu chiar un clişeu. Robert, soțul ei, bogat și irascibil, devine suspect doar pentru că are toate given-urile unui suspect perfect: familie cu probleme și o atitudine de om al legii preferabil uitat. Asemenea lui Hugh Grant în „The Undoing”, personajulului îi lipsește natura credibilă, iar suspiciunea lui devine, de fapt, o parte a decorului.
De la iluzii despre însemnătate la informații lipsite de profunzime
Seria se mișcă între punctele de vedere ale celor trei personaje, schimbând încet perspectivele pentru a oferi o imagine mai amplă. În ciuda acestui device narativ, povestea rămâne la nivelul unei simple intrigii de suprafață. Aparițiile în serial—the întâlniri, opera, discuțiile zgomotoase despre „sănătate emoțională”—–reprezintă mai mult un cărămiz de decor decât un fundament solid pentru narațiune.
În plus, tentativa de a introduce subiecte sociale—de la rasism la diferențele de clasă—-pare forțată, mai mult acolo pentru a face „serialul de actualitate” decât pentru a aduce un plus de importanță poveștii. Eleanor, de exemplu, își exprimă suspiciunea asupra vinovăției artistului David pe motivul faptului că e negru, dar aceste observații nu depășesc stadiul de situație de moment, fiind mai degrabă mici reflecții superficiale.
Expediția în lumea aparent frivolă a adevărurilor ascunse
La final, „Imperfect Women” te lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Personajele ascund secrete, prietenii se înșală reciproc, iar suspiciunile se multiplică de la un episod la altul. În ciuda folosirii câtorva teme mai delicate, serialul nu reușește să ofere o viziune profundă sau complexă, ci doar o plimbare fermecată printr-un decor elegant, unde personajele par mai degrabă figuri de carton decât personaje credibile.
Pe fondul unei atmosfere lipsite de tensiune reală, tensiunea unică se naște din lipsa de consistență a scenariului și din încercările evidente de a păstra suspansul pe cale simplă. În final, rămâne doar o serie de momente pline de eleganță superficială și personaje cu potențial, dar fără alegeri coerente, o pregătire pentru un mister care pare a fi mai degrabă o lecție despre iluzii și secrete, decât o explorare a adevărului.
Sursa: The Guardian
