La 49 de ani de la cutremurul din 1977, România este mai slab pregătită în ceea ce privește infrastructura pentru un seism de mare magnitudine. O spune Matei Sumbasacu, inginer constructor cu masterat în analiza și structura clădirilor cu risc seismic și fondator al organizației Re:Rise. Într-un interviu acordat „Adevărul”, el a trasat o radiografie a situației, evidențiind piedicile din drum și măsurile pe care le pot adopta atât autoritățile, cât și cetățenii pentru a reduce vulnerabilitatea.
Clădirile din București, în pericol la următorul cutremur
Bucureștiul găzduiește peste 400 de clădiri cu grad I de risc seismic, potrivit datelor oficiale. Aceste construcții sunt considerate cele mai vulnerabile, fiind încadrate în categoria „bulină roșie”. În ciuda alarmelor și măsurilor legislative, multe dintre ele rămân nesalvate. Matei Sumbasacu avertizează că următorul mare cutremur ne-ar putea prinde cu între 2.000 și 3.000 de clădiri afectate grav, comparativ cu numărul de atunci, după alte seisme.
„La momentul de față, avem în București o situație mult mai gravă decât în 1977”, explică inginerul. „Construite între 1941 și 1977, aceste clădiri au fost afectate în repetate rânduri, dar nu au fost consolidate. În cazul unui seism maxim, putem avea tragedii enorme.”
Încremenirea în procesul de consolidare și obstacolele legislative
Deși s-au făcut pași în ultimii ani, procesul de consolidare a clădirilor cu risc seismic avansează greoi. Sumbasacu menționează că legislația existentă ar putea fi folosită pentru a accelera intervențiile, dar există obstacole importante – în special legate de partidele politice și de interesele private.
Un exemplu concret este riscul reprezentat de închirierile turistice în centrul Bucureștiului. „Este ilegal să cauți chirii în clădiri cu grad I de risc seismic, dar mulți proprietari nu respectă legea și continuă să închirieze aceste spații pe platforme specializate”, explică inginerul. În plus, deciziile privind consolidarea se iau în adunările generale ale asociațiilor de proprietari, unde influența unor proprietari cu multiple apartamente întârzie de cele mai multe ori proiectele.
„Acești proprietari pot bloca orice măsură urgentă dacă nu sunt de acord. Ei decid soarta clădirii și, în lipsa unor reguli ferme, consolidarea rămâne un proces dificil.”
Ideea unei intervenții simple, dar eficiente: coeziunea comunitară
Sumbasacu subliniază că una dintre cele mai eficiente și simple măsuri pe care le pot adopta autoritățile este creșterea coeziunii comunitare. Încurajarea vecinilor să devină grupuri funcționale reprezintă o strategie cu cel mai bun raport beneficiu-cost. În condițiile unei pregătiri comunitare solide, răspunsul la un cutremur devine mai rapid și mai adaptat realității fiecărei zone.
„Formarea de grupuri de sprijin între vecini poate face diferența după un seism major”, punctează specialistul. „Este o măsură la îndemâna fiecăruia, dar trebuie sprijinită și de autorități.”
Măsurile individuale: pregătirea pentru momentul de criză
Dincolo de implicarea autorităților, fiecare cetățean poate face câteva lucruri simple, dar esențiale. Sumbasacu recomandă ca fiecare familie să-și pregătească un „rucsac de urgență” care să le asigure supraviețuirea timp de 72 de ore în lipsa utilităților și a disponibilității comerciale.
„Este foarte important ca acest ghid de supraviețuire să fie realizat individual, pentru a implică și conștientizarea reală a situației”, afirmă el. „Nu cumpărați kituri gata făcute, ci creați-vă propriul rucsac, învățându-vă astfel și propriul răspuns la un posibil dezastru.”
De asemenea, stabilirea unui punct de întâlnire sigur, ferit de clădiri înalte sau alte elemente periculoase, este esențial. Sumbasacu recomandă ca acest loc să fie unul deschis, ușor de accesat, și să existe o procedură clară pentru situații de urgență, în special pentru momentele în care rețelele de comunicare vor fi indisponibile.
Mituri și realități despre riscul seismic
Mulți români trăiesc cu mituri despre siguranța clădirilor lor. Unele cred în povestiri precum blocurile pe role, altele în teorii conspirative legate de tratarea diferențiată a anumitor construcții după cutremurul din 1977.
„Orice poveste care ne calmează iluzoriu nu trebuie luată ca atare”, afirmă Sumbasacu. „Trebuie să avem o gândire critică și să ne informăm corect.”
Pentru cei interesați, autoritățile oferă posibilitatea verificării riscului seismic al clădirii pe site-ul Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic. În plus, o hartă realizată de Re:Rise ilustrează impactul unui seism major în București, prezentând zonele cele mai vulnerabile și segmentele cheie pentru gestionarea situației.
În felul acesta, răspunsul la întrebare nu mai poate fi doar „dacă” va veni următorul cutremur, ci „cât de bine am fost pregătiți să-l întâmpinăm”. România are de lucrat mult pentru a-și proteja locuitorii, iar timpul rămas nu pare să fie de partea noastră.
Sursa: Adevărul
