Autoritățile române recunosc amploarea atacurilor cibernetice și implicarea grupurilor pro-Rusia Violența atacurilor cibernetice asupra instituțiilor publice din România continuă să se intensifice, fiind adresate unei game largi de entități, fără ca însă să fie clarificate instituțiile cele mai frecvent vizate sau identificate grupurile responsabile

Autoritățile române recunosc amploarea atacurilor cibernetice și implicarea grupurilor pro-Rusia

Violența atacurilor cibernetice asupra instituțiilor publice din România continuă să se intensifice, fiind adresate unei game largi de entități, fără ca însă să fie clarificate instituțiile cele mai frecvent vizate sau identificate grupurile responsabile. Oficialii români avertizează asupra pericolului reprezentat de aceste operațiuni digitale, care pot avea consecințe grave asupra funcționării statului și securității naționale.

Potrivit unor declarații recente, numărul atacurilor zilnice depășește 10.000, iar o echipă specializată de la Ministerul Apărării se ocupă de monitorizarea și contracararea acestora. Radu Miruță, reprezentant institutional, subliniază necesitatea unei abordări clare și unitare a securității cibernetice pentru a evita tulburări majore și a asigura stabilitatea în domeniu. El precizează că protejarea infrastructurii digitale nu implică doar sistemele militare, ci și cele civile, și cere o strategie comună la nivel european.

Securitatea cibernetică nu se limitează numai la atacuri directe, ci include și fenomenul propagării de fake news și manipularea percepțiilor publice, problemă accentuată de avansul rapid al digitalizării. Paradoxal, ekspertul în domeniu afirmă că, pentru a combate algoritmii folosiți în războiul informațional, este necesar să se utilizeze și aceleași tehnologii, adică algoritmi de tip avansat, creând astfel un fel de „duble reflexive” în lupta digitală.

Rusia, principala sursă a agitației cibernetice în regiune

În contextul regional, oficialii români au reiterat anterior că o parte semnificativă dintre operațiunile cibernetice de amploare detectate sunt legate de Rusia. Poziția geografică a țării la Marea Neagră și statutul de membru NATO și UE o fac vulnerabilă la diverse forme de război hibrid, inclusiv atacuri informatice și campanii de dezinformare.

În luna martie, Directorul DNSC, Dan Cîmpean, a punctat o creștere semnificativă a atacurilor de tip DDoS, vizând bloca accesul la site-uri și aplicații online. Multe dintre aceste acțiuni aparțin unor grupări pro-Rusia, acționând în contextul unor interese politice și financiare. În declarațiile sale, oficialul a indicat că aceste atacuri nu sunt izolate, ci fac parte dintr-un set mai larg de strategii de război hibrid, unde actori statali și grupări de hackeri aderă la planuri motivate atât politic, cât și financiar.

Mesajul transmis sună clar: aceste operațiuni nu sunt simple acte de sabotaj, ci componente ale unei strategii complexe de destabilizare, cu impact atât asupra securității naționale, cât și asupra stabilității regionale. Gruparea Noname057(16), identificată ca fiind afiliată cu guvernul de la Kremlin, rămâne una dintre cele mai active, continuând să lanseze atacuri de tip DDoS și alte forme de exploatare cibernetică în beneficiul intereselor politice ale Rusiei.

Impactul și măsurile de apărare în contextul conflictului digital

Experții în domeniu evidențiază că, în fața acestei evoluții alarmante, România trebuie să își intensifice eforturile de apărare cibernetică și să adopte politici clare de răspuns. Creșterea numărului de atacuri, mai ales cele de tip DDoS, depune presiune asupra infrastructurii digitale și vulnerabilizează servicii critice ale statului.

Conform declarațiilor din luna martie, operațiunile coordonate de hackeri pro-Rusia și grupări motivate financiar nu sunt doar tidoare de activități ilicite, ci părți ale unui război hibrid mai amplu, în care tehnologia devine un instrument de influență și destabilizare. În condițiile în care România se află în proximitatea conflictului din Ucraina, riscurile cibernetice cresc, iar autoritățile nu pot ignora amenințările persistente și sofisticate.

Este epidemișabil, de asemenea, o nevoie urgentă de planuri de răspuns și de colaborare la nivel regional și european pentru coordonarea acțiunilor și dezvoltarea unor sisteme robuste de apărare cibernetică, în condițiile în care încă nu se știe exact cui aparțin majoritatea atacurilor și ce strategii sunt folosite pentru a le contracara. Un dat concret recent indică o creștere continuă a activităților malițioase, iar responsabilitatea de a proteja infrastructurile sau serviciile publice devine o prioritate majoră pentru autorități.

Raluca Florea

Autor

Lasa un comentariu