Conform Economica: Eșecul Legii Salarizării Unitare, PSD aruncat în ”oala” de vină
Negocierile pentru adoptarea unei legi unitare a salarizării în sectorul public au eșuat oficial, iar vina este aruncată de ministrul interimar al Muncii, Dragoș PÎSLARU, direct pe seama Partidului Social Democrat (PSD). Acesta susține că, timp de patru ani și jumătate, perioada în care PSD a condus Ministerul Muncii prin trei miniștri succesivi, nu a existat niciun proiect concret sau consultări cu partenerii sociali.
O istorie a promisiunilor neonorate și a inechităților
Dragoș PÎSLARU a declarat că a preluat mandatul în aprilie, confruntându-se cu un dosar complicat, în ciuda angajamentelor României din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). El a pus pe masa partidelor un proiect elaborat tehnic, luând în calcul constrângerile bugetare actuale și necesitatea revenirii la disciplina financiară. Proiectul viza rezolvarea problemelor de echitate generate de legea salarizării din 2017.
Potrivit ministrului interimar, Legea nr. 153/2017 a fost adoptată la finalul anului 2016, în condițiile în care sindicatele au fost amăgite să accepte un cost bugetar de 50 de miliarde de lei, în loc de un proiect inițial, mai realist, de 32 de miliarde de lei. PSD a fost acuzat că a încheiat un acord cu sindicatele SANITAS și cele din educație, promițând sume nerealiste, ceea ce a dus la situația actuală, cu inechități crescute.
PNRR-ul, o miză majoră ratată
Implementarea reformei salarizării unitare este un jalon important în PNRR, cu o miză financiară de 770 de milioane de euro. Dragoș PÎSLARU a descris cum PSD, preluând Ministerul Muncii în noiembrie 2021, a amânat discuțiile pe marginea acestei reforme, anunțând reluarea lor după alegerile din 2024. Ulterior, considerat un „cartof fierbinte”, proiectul a fost lăsat la plecare de ministrul MANOLE, cu un cost estimat la 15,5 miliarde de lei, depășind bugetul disponibil.
PÎSLARU a subliniat că venirea sa la minister nu a avut o miză politică, ci una tehnică, bazată pe experiența sa anterioară în salarizarea din sectorul public. El a solicitat un acord politic pe un buget maxim confirmat de Ministerul Finanțelor, conștient că legea nu putea atinge echilibrul la valoarea inițială de 8 miliarde de lei. A fost criticat politic pentru propunerea unei grile pentru demnitari, în ciuda eforturilor de a construi un proiect „strict tehnic”.
Un buget modificat și pretenții sindicale supraestimate
Proiectul propus ulterior de PÎSLARU a ajuns la o valoare de 12,1 miliarde de lei, însă pretențiile sindicale depășeau 27 de miliarde de lei. Scopul a fost crearea unui proiect robust, echilibrat între capacitatea bugetară și necesitatea rezolvării inechităților, nu neapărat o lege de creșteri salariale generale.
În ciuda protestelor vehemente ale SANITAS și ale sindicatelor din educație, ministrul interimar a reluat consultările, cu sprijinul Administrației Prezidențiale. Au fost simulate scenarii, inclusiv unul de 7,6 miliarde de lei pentru sectorul educației, menit să ridice coeficienții profesorilor preuniversitari.
După evaluarea Moody’s din august, care a avertizat asupra riscului de retrogradare a ratingului de țară, s-a impus o revizuire a bugetului maxim acceptat. Astfel, bugetul final s-a încadrat spre 10 miliarde de lei, cu alocări substanțiale pentru educație (3,3 miliarde lei) și sănătate (2,9 miliarde lei). Ministrul interimar a menționat reacțiile virulente ale sindicatelor din educație și sănătate, acuzându-le pe unele de șantaj, prin afirmații că au deja acorduri cu diverse partide politice.
Inechități persistente și oportunități pierdute
PÎSLARU a atras atenția asupra nepăsării față de categoriile de angajați publici cu sindicate mai puțin puternice și a recunoscut că personalul de execuție din cultură a fost afectat de creșterile proporțional mai mari din educație. El a subliniat că promisiunile deșarte, fără susținere financiară, sunt inutile, criticând ironic propunerea unor lideri sindicali de creștere a taxelor, în contextul în care PSD, aliatul lor, se opune acum acestora.
Eșecul acestei legi reprezintă pierderea nu doar a 770 de milioane de euro nerambursabili din PNRR, ci și a șansei spre o reformă reală și echitabilă în sectorul public, în beneficiul tuturor celor care servesc interesul public.
Sursa: Economica
