O misiune secretă a Lunii revine în centrul atenției: NASA și tehnologia AI descoperă posibile urme ale unei vechi nave spațiale sovietice
O descoperire șocantă le-a schimbat perspectiva asupra istoriei misiunilor lunare: o echipă internațională de cercetători susține că a identificat, cu ajutorul inteligenței artificiale, locul unde s-ar afla Luna 9, primul modul de aselenizare sovietic, dispărut după mai bine de șase decenii. La aproape șapte decenii de la lansarea acestei misiuni istorice, o tehnologie de ultimă oră aduce în prim-plan posibilitatea ca resturile acesteia să fie ascunse în reliefurile misterioase ale suprafeței lunare, în vreme ce vechile imagini și coordonate oficiale provoacă acum o reevaluare a istoriei spațiale.
O misiune marcantă, dar uitată în timp
Luna 9, lansată de Uniunea Sovietică pe 31 ianuarie 1966, a reprezentat un adevăr și un simbol al cursei spațiale, fiind prima navă spațială care a aselenizat controlat pe un alt corp ceresc. După ce a transmis primele imagini realizate de pe suprafața lunară, modulul a rămas în istorie pentru curajul și inovația sa, însă după doar trei zile de la momentul aselenizării, și-a închis pentru totdeauna legătura cu pământul, bateriile fiind epuizate și tehnologia perimată.
Colecția de imagini și coordonate oficiale, publicate ulterior de autoritățile sovietice, nu a oferit niciodată o confirmare clară despre locul exact al modulului. De decenii, cercetătorii au plimbat cu întrebări și suspiciuni, fără a putea fi siguri dacă rămășitele navei ascundeau în relieful munților lunari, pe o vale ascunsă sau poate chiar sub un strat de regolit. În ultimii ani, imaginea unei descoperiri a devenit tot mai clară, alimentată de progresele în tehnologia de supraveghere și analiză.
Inteligența artificială dezvăluie posibile noi indicii
Echipa de cercetare din spatele acestei revelații a utilizat datele de înaltă rezoluție furnizate de Lunar Reconnaissance Orbiter Camera, un telescop orbital aflat în misiune din 2009, capabil să captureze imagini cu detalii uimitoare, până la 0,25 metri pe pixel. Însă, identificarea unor obiecte atât de mici și de ascunse în relieful complex al Lunii s-a dovedit a fi o provocare majora, dat fiind iluminarea variabilă și relieful montan al suprafeței.
Pentru a face diferența între formațiuni naturale și obiecte artificiale, cercetătorii au antrenat un model de deep learning, denumit YOLO-ETA, specializat în detectarea artefactelor pe suprafața lunii. În timp ce sistemul a confirmat prezența obiectelor cunoscute, cum ar fi lumea celebră a misiunii Luna 16, aplicația sa pentru Luna 9 a indicat un sit situat la aprox. 7,03° N latitudine și –64,33° E longitudine, corect în ton cu traseul planificat de misiunea sovietică.
Rezultate preliminare, dar cu potențial de a schimba istoria spațială
Deși aceste descoperiri sunt promițătoare, specialiștii subliniază clar că nu reprezintă o confirmare definitivă a locației navei spațiale dispărute. În schimb, ele deschid calea către noi misiuni de cartografiere și cercetare, eventual cu ajutorul tehnologiilor de la orbite, atât cele actuale, cât și cele viitoare. Studiul, publicat recent în la un jurnal științific de prestigiu, evidențiază totodată rolul tot mai important al inteligenței artificiale în explorarea cosmică.
Pe măsură ce tehnologia de detectare și analiză avansează, perspectivele de a redescoperi rămășițele misiunilor din trecut devin tot mai realiste. Exploatarea acestor noi date poate oferi, în cele din urmă, o înțelegere mai clară despre cursa spațială a secolului XX și despre posibilele adiții istorice ale timpului nostru. Pentru cercetători și entuziaști deopotrivă, această descoperire reprezintă o provocare și totodată o oportunitate de a rescrie pagina uitată a explorării lunare.
