Controlul ministrului apărării dezvăluie nereguli grave la Cubul Sportiv al Armatei, în timp ce țara se uită stupefiată la o situație departe de a fi un caz izolat.
Revelații dure despre gestionarea CSA: furt, sinecuri și impostură
Organele de control ale ministrului Radu Miruță au descoperit la Cubul Sportiv al Armatei adevăratul colaps al unei instituții din ce în ce mai departe de rigorile legale și performanța sportivă. Furtul ca în codru, implicarea DNA în spețe diverse, sinecurile exagerate și impostura au fost doar câteva dintre descoperirile care răstoarnă orice obraz în fața unei autorități care, în mod evident, nu a reușit să-și îndeplinească rolul.
Controlul, efectuat în ultima perioadă, a scos la iveală practici încurcate și de-a dreptul scandaloase. În timp ce ar trebui să fie o instituție militarizată și dedicată sportului de performanță, CSA a fost numit de anchetatori un “prinț al inacțiunii și corupției”. În plus, raportul arată clar că impunerea sinecurilor de către o elită de colonei, mult peste media din diviziile de infanterie, denotă o gestionare personalistă și lipsită de transparență.
O țară în stare de șoc: scandalul și reacția politică
În condițiile în care tensiunea internațională este la cote maxime, iar România se află într-un punct critic de securitate, apariția acestor dezvăluiri ridiculizează poziția țării. Ministrul Apărării, Radu Miruță, pare să gestioneze, printre altele, și o scandalizare de proporții legată de modul în care este administrată instituția militaro-sportivă.
„Vă dați seama că în aceste vremuri de o tensiune militară fără precedent în lume, ministrul apărării din România vorbește despre o echipă de fotbal?”, a declarat un oficial din sectorul public, sub protecția anonimatului. La rândul său, opinia publică răspunde cu zâmbete amare, amintind de parodie și caricaturi politice.
Politicienii au reacționat prompt. Radu Miruță, unul dintre cei mai activi actori pe scena politică, susține acum o revenire la ideea de asociere cu entități private pentru gestionarea anumitor aspecte ale CSA. Asta, după ce inițial, în primă fază, s-a vorbit doar despre consolidarea unei structuri militare in corelare cu interesele statului.
Însă, în spatele declarațiilor, se ascund interese de lobby, orgolii și lupte interne. Florin Talpan, liderul mișcării suverane din fotbalul românesc, a fost, pentru o vreme, un adept ferm al păstrării CSA doar ca entitate pur militară. Acum, spectacolul politicată și promisiunile de colaborare cu investitori privati au devenit mai mult o cacealma.
De la Guvern la Liga Mare: cine va fi „beneficiarul” dezvăluirilor?
Întreaga situație a stârnit reacții pline de ironic și scepticism, mai ales din partea oamenilor din domeniu. Poveștile despre influența politicului și despre modul în care anumite structuri miliare se transformă în adevărate centre de putere financiară sunt de mult timp pe buzele multora.
„Gigi Becali, de exemplu, a fost mereu aproape de CSA. Acum, se spune că această entitate ar putea să colaboreze cu investitori privați, conducând la o situație într-un final de tip „pădure cu matcă de interese”, spun specialiștii în sport și management public. În ciuda declarațiilor oficiale, toți știu că în spatele cortinei se pregătesc alte jocuri.
O asociere public-privat, dacă va avea loc, nu va fi decât o „coșmar” pentru cei care se tem de pierderea privilegiilor. Liderii CSA ar putea fi, astfel, constrânși să împartă controlul și influența cu oameni de afaceri sau politicieni, ceea ce în contextul actual pare mai mult o utopie decât o posibilitate reală. În plus, licitațiile preferențiale, deja invocate în trecut, ating în continuare pragul de ilegalitate.
Și, totuși, pare imposibil să se spere în transparență, când chiar ministrul Miruță vorbește despre „participarea lui Gigi Becali”, deși legea cere, în mod explicit, transparență și concurs deschis. O astfel de declarație confirmă, dacă mai era nevoie, că stilul de management la CSA și în politica noastră nu s-a schimbat cu adevărat.”
Poate cel mai tragic e faptul că, pe fundalul acestor dezvăluiri, România riscă să se transforme într-o caricatură a managementului public. În timp ce țara musulmantă la granița estică are deja exemple concrete de unități sportive în spiritul performanței, România pare să fie prinsă în propria-i nostalgie bolșevică, unde generalul în uniformă e încă un fel de personaj de dicționar al ridicolului.
În timp ce oficialii europeni și NATO privesc cu îngrijorare, în țară, decidenții se ocupă de conflicte interne și jocuri de putere, în timp ce sportul și performanța rămân victime colaterale. În această țară, simbolurile naționale, care odată erau mândrie, devin, acum, monedă de schimb în negocieri obscure.
Iar toți ne întrebăm: până când vom mai putea vorbi despre o instituție militară de prestigiu, când în fapt, ea a devenit doar un teren de luptă pentru interese particulare și polico-politice?
