Mircea Stoica, inginer de formație și pasionat de istoria militară a României, este figura emblematică din spatele Asociației Tradiția Militară, cel mai vechi nucleu de reconstituire istorico-militară a secolelor XIX-XX din țară. Opțiunea de a-și dedica timpul și energia păstrării și promovării tradițiilor militare românești a transformat un grup de entuziaști într-o instituție recunoscută național și internațional, apreciată chiar și de cele mai înalte autorități ale statului.
Lant între trecut și prezent: începuturile și misiunea asociației
Fondată în urmă cu peste un deceniu, Tradiția Militară a avut pornirea din confruntarea pasionaților de istorie cu o realitate în care unele aspecte ale istoriei armatei române fuseseră distorsionate sau ignorate, mai ales în perioada comunistă. “Ne-am întâlnit la Muzeul Militar Național și eram, frecvent, aceleași persoane. Am făcut cunoștință și am intrat în vorbă, ca mai apoi să ne găsim subiecte comune, care ne interesau pe toți, cu atât mai mult că, în perioada comunistă, erau multe aspecte ale istoriei care erau obscurate sau chiar deformate.” explica Stoica, adăugând că inițial scopul principal a fost educația și păstrarea tradițiilor, dar ulterior activitatea s-a dezvoltat într-un adevărat fenomen național.
Reconstituirea istorică a devenit pentru oameni un mod de a trăi propria istorie, nu doar de a o citi sau vedea în filme. “Este cu totul altceva să trăiești și să faci ceea ce au făcut strămoșii tăi, decât să citești o carte sau să vezi un film”, remarcă Stoica. În cadrul asociației, se cultivă tradițiile a 12 unități militare reprezentative: Regimentul 2 Vânători Gardă, Batalionul 1 Vânători de Munte, Regimentul 1 Grăniceri Gardă, și altele, toate având specificitatea lor istorică și simbolică.
Îmbrăcămintea, un efort deosebit pentru păstrarea autenticității
O preocupare majoră a asociației o reprezintă confecționarea uniformelor, un proces complex și costisitor, dar indispensabil pentru păstrarea autenticității. “Da, multe sunt piese originale, practic, numai unele din piele și majoritatea celor textile sunt replici. Dar aici trebuie spus că exista o anumită opinie în societate despre uniformele românești.” Detaliile uniformelor sunt meticulous studiate din arhive și filme istorice, multe dintre acestea fiind grele de procurat sau reconstruite. De exemplu, Stoica povestește că “uniformele sunt greu de obținut, mai ales că ele costă mult, pentru că se face câte o uniformă, câte două, nu facem 100.”
Chiar dacă unele piese sunt reconstituite cu materiale moderne, respectarea detaliilor istorice rămâne prioritară. “Nu sunt niște accesorii de film pentru noi, ci sunt niște obiecte de muzeu”, afirmă Stoica, amintind că uniformele sunt cultivate cu respect pentru istorie și pentru memoria celor care au purtat aceste costume. Datorită acestei atenții la detaliu, membrii asociației uneori rezonează mai intens cu anumite epoci istorice decât chiar cu viața militară modernă.
Reconstituirea și pregătirea pentru paradele naționale: artă și sacrificiu
Participarea la Paradele militare din România este un moment deosebit de important pentru membrii asociației. “De fiecare dată, când trecem pe sub Arcul de Triumf, este un moment sfânt, tocmai pentru că el reprezintă împlinirea tuturor dorințelor poporului român.” Pregătirea pentru astfel de evenimente presupune luni de antrenamente riguroase, respectând regulamente diferite, unele din perioada Monarhiei sau din timpul regimului comunist. “Este un moment, ca să zic așa, inițiatic”, explică Stoica, adăugând că pentru membrii asociației, defilarea nu reprezintă doar un exercițiu, ci un act de onoare și respect pentru sacrificiul trecutului.
Chiar și în condiții dificile, precum ecourile acustice ale Arcului de Triumf sau un camarad ce a defilat cu moletierul desfăcut, membrii demonstrează o determinare remarcabilă. “Se întâmplate, de exemplu, ca unul dintre camarizi să defileze cu un moletier desfăcut, dar situația nu a diminuat mândria și respectul pentru momentul defilării.”
Perspective și provocări în păstrarea patrimoniului militar românesc
Activitatea asociației nu se limitează doar la evenimentele din București. Tradiția Militară organizează și deplasări în întreaga țară, iar în plan pe termen lung, membrii își propun extinderea patrimoniului cu replici de vehicule și armament greu, dar și organizarea de festivaluri internaționale de reconstituire, cu zone speciale dedicate publicului. “Am fost în străinătate, în Anglia, și am văzut cum se face un festival de reconstituire de succes”, afirmă Stoica, subliniind dorința de a duce această artă la un nivel superior în România.
Pentru el, Bucureștiul rămâne un loc special, unde împletește amintiri din copilărie și experiența profesională, însă accentuează și nevoia de a îmbunătăți infrastructura orașului, eliminând cablurile neordonate și modernizând căile de acces. În final, activitatea sa și a asociației pe care o conduce se învârte în jurul acelor valori fundamentale: respect pentru trecut, dorința de a transmite mai departe tradiția și responsabilitatea de a păstra vie memoria istoriei militare a României. Perspectivele pentru viitor sunt clare: continuarea pasiunii, păstrarea autenticității și explorarea unor noi modalități de promovare a acestei arte, pentru ca spiritul militar românesc să rămână viu și în zilele noastre.
