Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) a prezentat o declarație puternică în procesul de la Assen, Țările de Jos, unde sunt judecați autorii furtului de la Muzeul Drents. Instituția a subliniat gravitatea excepțională a atacului asupra unor artefacte de importanță vitală pentru patrimoniul cultural și identitatea națională. În declarație, MNIR a evidențiat valoarea inestimabilă a obiectelor furate și impactul profund al acestui act asupra societății românești și a cooperării culturale internaționale.
O rană adusă memoriei colective
Potrivit MNIR, furtul Coifului de la Coțofenești și a celor trei brățări dacice regale din AUR nu a fost perceput doar ca o simplă spargere. A fost un atac violent, cu un impact masiv asupra memoriei colective a poporului român. Reprezentanții muzeului au explicat că aceste artefacte nu sunt simple obiecte, ci simboluri ale originilor istorice, ale continuității și demnității culturale. Dispariția lor a provocat șoc, revoltă, umilință și sentimentul că o parte din trecutul românilor a fost smulsă cu forța din spațiul public.
Muzeul a subliniat că în spatele fiecărui obiect furat stau ani de muncă a generațiilor de muzeografi, arheologi, conservatori și istorici. Când astfel de piese sunt furate, nu este afectat doar materialul din care sunt făcute, ci este lovită însăși misiunea unei instituții publice de a proteja patrimoniul cultural. Declarația a accentuat importanța crucială a acestor obiecte pentru identitatea națională și pentru moștenirea culturală a României.
Impactul asupra cooperării culturale internaționale
MNIR a atras atenția asupra faptului că furtul a afectat grav încrederea pe care se bazează cooperarea culturală internațională. Expozițiile internaționale există pentru a apropia popoarele, a crea respect reciproc și pentru a face patrimoniul accesibil publicului larg. Actul criminal a generat teamă, suspiciune și tensiune publică, afectând relațiile culturale dintre instituții și subminând încrederea necesară pentru viitoarele împrumuturi muzeale.
În plus, MNIR a menționat că furtul a fost perceput ca o umilință națională, alimentând furia, neîncrederea și discursurile ostile față de personalul muzeului și față de ideea de schimburi culturale. Instituția a subliniat că instanța nu judecă doar un furt, ci consecințele unei fapte care a tulburat profund o societate și a slăbit încrederea dintre comunități.
Continuarea eforturilor de recuperare
MNIR și-a exprimat încrederea că autoritățile române vor continua eforturile de recuperare și de diminuare a efectelor acestui incident. Muzeul a subliniat că gravitatea faptelor rezultă și din natura obiectelor vizate, a căror valoare nu poate fi măsurată doar în termeni financiari. Aceste artefacte poartă informație istorică irepetabilă și o semnificație identitară care nu pot fi reconstituite.
Procesul celor trei bărbați acuzați de furt a început marți în Țările de Jos. În ianuarie 2025, aceștia au folosit explozibili pentru a pătrunde în muzeu și a fura obiectele. Deși hoții au fost arestați după câteva zile, prada a rămas necunoscută o vreme. Autoritățile olandeze au recuperat coiful și două brățări, iar a treia brățară nu a fost găsită până acum.
