Regizoarea și scenarista româno-americană Natalie Musteață a câștigat premiul Oscar pentru Cel mai bun scurtmetraj live-action, la cea de-a 98-a ediție a Premiilor Academiei, pentru filmul „Two People Exchanging Saliva”. Este un moment rar în istoria Oscarurilor când un premiu atât de important este adjudecat în mod excepțional, la egalitate, alături de scurtmetrajul „The Singers”. Diversitatea și inovația din industria cinematografică mondială se reafirmă astfel, iar povestea acestei cineaste emergente adaugă o perspectivă interesantă pe scena internațională.
Premiul la egalitate, un eveniment neprevăzut în istorie
Decernarea premiului pentru „Two People Exchanging Saliva” a fost un eveniment inedit. În timpul ceremoniei, spectactorii și experții au fost surprinși de decizia de a acorda două premii pentru această categorie, o raritate pentru Oscaruri. În cadrul discursurilor de acceptare, Natalie Musteață a mulțumit echipei sale și a subliniat importanța temelor abordate în film, precum libertatea și controlul social. Așadar, această recunoaștere îi aduce un loc aparte în palmares, marcând un moment remarcabil în istoria premiilor Academiei.
O satiră distopică cu mesaje sociale
„Two People Exchanging Saliva” este o coproducție franco-americană lansată în 2024, care abordază o societate distopică în care sărutul este interzis, iar relațiile romantice sunt supuse unor reguli absurde, restrictive. Povestea satirică devine un discurs despre libertatea individuală în fața controlului autoritar, punând în lumină teme precum dorința, iubirea și represiunile sociale.
Filmul ilustrează un univers în care oamenii sunt constrânși să-și reprime exprimarea sentimentelor, iar acțiunea se desfășoară într-un decor oniric și extrem de sugestiv. Regizoarea Natalie Musteață explică că inspirația pentru poveste a venit din realitatea mondială, din evenimente precum legile „Don’t Say Gay” din Florida sau mișcarea de protest din Iran după moartea lui Mahsa Amini. În acest context, filmul devine o oglindă a represiunilor vremurilor noastre, captând esența unui discurs critic și satiric.
O carieră îndrăzneață, pătrunsă de artiști și disidenți
Natalie Musteață are o poveste profesională și personală plină de culoare. Crescută într-o familie de artiști și disidenți români, a venit în SUA din Franța, păstrând limba română și franceza, și a fost crescută în tradiția teatrului românesc. Într-un interviu recent, ea a povestit cu mândrie despre rădăcinile sale și despre viața într-un mediu în care libertatea exprimării avea o valoare supremă.
„Am crescut într-o familie românească de artiști și disidenți, care a venit în SUA via Franța. Sora mea avea 8 ani când a venit în SUA, dar eu am fost primul născut pe teritoriul american. Mă gândesc adesea cum ar fi arătat viața mea dacă aș fi crescut în România,” mărturisește artista. Deși a ales cariera în domeniul artei și al cinema-ului, ea a rămas profund legată de rădăcinile sale și de valorile liberale ale familiei.
O tranziție naturală spre cinema
Trecerea sa de la curator, istoric și artist vizual la cineastă a fost una naturală, explică ea. Întotdeauna interesată de cinema, a hotărât să-și urmeze pasiunea după ce a primit sprijinul partenerului său, artistul vizual Alexandre Singh. Înainte de a face filmul, ea a citit mult despre scenaristică și a ascultat podcasturi din domeniu, pregătindu-se pentru această schimbare de direcție.
„Ideea de a realiza un film s-a născut într-un mod spontan, într-un loc neobișnuit – un magazin de lux deschis temporar în Paris pentru proiecte artistice. În timpul pandemiei, Galeries Lafayette au început colaborarea cu casa de producție Misia Films, invitând artiști să creeze opere în interiorul magazinului, în timpul nopții, când acesta era închis,” povestește Musteață. Olimpia de a filma în interiorul unui astfel de ambient a fost o oportunitate rară, într-un moment în care filmul a prins viață din inspirație socială și politică.
Filmele ca reflecție a lumii actuale
Referindu-se la conceptul din film, regizoarea subliniază că „Two People Exchanging Saliva” s-a născut din uimirea față de evenimentele mondiale. Într-un moment în care legile discriminatorii și mișcările de protest modelează realitatea în multiple locații ale lumii, filmul devine o satiră a autocratiei și a represiunii față de libertate.
„Ne-a rămas în minte o știre despre un cuplu condamnat la zece ani de închisoare pentru că au dansat în fața Turnului Libertății din Teheran. Aceasta a fost — ca și alte evenimente — o sursă de inspirație,” explică artistul. Mesajul profund al filmului verifică limitele libertății umane și ridică întrebări despre modul în care societățile moderne își gestionează dorințele și expresia individuală.
Premiile Oscar din acest an confirmă astfel că filmele pot avea un dublu nivel de interpretare: unul artistic, emoțional, și altul angajat social, iar povestea Ioanei Musteață alcătuiește un exemplu de artă care sfidează normele și provoacă introspecție. În timpul ceremoniei, cineasta a primit nu doar un trofeu, ci și recunoașterea unui nou val de cineaști din întreaga lume, conectați la realitate și la provocările contemporane.
Sursa: Adevărul
