NATO ia în considerare extinderea sistemului de conducte pentru combustibil, o mișcare care ar putea întări considerabil resursele logistice ale alianței în eventualitatea unui conflict. Într-un interviu recent, general-locotenentul Kai Rohrschneider, șeful Comandamentului Aliat Întrunit de Sprijin și Activare al NATO, a subliniat necesitatea unei astfel de extinderi, menționând că ar fi „din punct de vedere operațional militar, ar avea mult sens să se extindă sistemul de conducte mai spre est.”
Această propunere nu vine din senin. Rețeaua de conducte NATO, construită în timpul Războiului Rece, are o lungime de aproximativ 10.000 de km și leagă principalele baze aeriene și centre militare din Europa. În prezent, sistemul se oprește în vestul Germaniei, unde deservește baze militare precum Ramstein, și implică infrastructură civilă majoră, precum cel mai mare aeroport al Germaniei, din Frankfurt. Însă națiunile din estul NATO, în special Polonia, au fost mult timp în legislație și discurs pentru extinderea acestei rețele, fiind conștiente de vulnerabilitățile logistice într-un scenariu de conflict.
Pentru conștientizarea celor implicați, Rohrschneider a explicat că „necesitatea extinderii este clară pentru ca sistemul de conducte să acopere într-un mod eficient zona de est, incluzând Polonia și cele trei state baltice”, dar și Finlanda și România, situate strategic în nord și sud-est. Extinderea ar însemna nu doar o creștere a vitezei de aprovizionare cu combustibil pentru avioane, ci și o soluție pentru deficitul de capacitate de stocare, problema acum fiind afișată clar în contextul unui conflict, când resursele trebuie mobilizate rapid și în volume uriașe.
Rețeaua de conducte permite transportul de combustibil pentru avioane și vehicule terestre, amestecul aditivilor făcând posibilă utilizarea sa pentru camioane și tancuri, chiar și în condiții de război. Dar această infrastructură a fost concepută inițial pentru războiul rece, când 85% din combustibilul pentru forțele aeriene era destinat operațiunilor militare de mare amploare. Astfel, orice extindere ar trebui să ia în considerare și modernizarea și diversificarea stocurilor de combustibil pentru a spori reziliența în fața unor eventuale întreruperi.
Însă, extinderea rețelei nu este lipsită de obstacole. Decizia la nivel politic încă nu a fost luată, iar fondurile, estimate la circa 21 de miliarde de euro, rămân un punct sensibil. Un studiu realizat de un think tank polonez avertizează că, în cazul unui conflict armat, consumul de combustibil NATO ar depăși capacitatea infrastructurii actuale, chiar înainte de începerea ostilităților. Măsurile de adaptare, precum construcția de situri de stocare mobile și diversificate, devin, astfel, priorități esențiale.
În acest context, Comandamentul Interunit de Sprijin și Activare, înființat în 2018 la Ulm, în Germania, are un rol crucial în pregătirea logistică a NATO. Din octombrie 2024, în fruntea acestei structuri se află Rohrschneider, care recunoaște provocările logistice majore, în special în transportul de combustibil pe scară largă, cea mai gravă piedică în actualele amenințări militare. „Combustibilul și muniția sunt probabil cele două resurse de aprovizionare cele mai importante pentru desfășurarea unei operațiuni. Dacă rămâi fără muniție sau fără combustibil, operațiunea ta se încheie,” a spus el, estimând că un conflict de amploare ar necesita sute de mii de metri cubi de combustibil zilnic.
Între timp, discuțiile despre extinderea rețelei de conducte se află în faza de analiză politică, fără un calendar concret pentru implementare. Rohrschneider a declarat că „națiunile au fost de acord cu recomandarea militară că trebuie făcut ceva, dar decizia finală este încă în așteptare,” adăugând că o decizie înainte de summit-ul NATO de la Ankara, în iulie, nu poate fi exclusă.
Între timp, perspectivele de finanțare continuă să împartă opinia publică și liderii politici, având în vedere costurile uriașe și durata de realizare estimată între 20 și 25 de ani. În tot acest timp, NATO trebuie să găsească soluții pentru a-și asigura reziliența logistică, un element esențial în contextul geopolitic actual, unde tensiunile din estul Europei și riscul unor conflicte coordonate atârnă amenințător peste continent.
Sursa: Economica
