Copiii neanderthalieni din Germania antică vânau țestoase minuscule, dar nu pentru hrană, arată un studiu recent. Descoperirea, realizată într-un sit arheologic din centrul Germaniei, oferă o nouă perspectivă asupra comportamentului acestor strămoși dispăruți, sugerând o complexitate mai mare decât se credea anterior. Cercetarea arată că neanderthalienii, adesea considerați primitivi, aveau preocupări ce depășeau simpla supraviețuire.
O vânătoare neașteptată în nordul Alpilor
Studiul a analizat situl paleolitic mijlociu Neumark-Nord, situat la aproape 1.000 de kilometri distanță de zonele mediteraneene unde se găsiseră anterior dovezi ale vânătorii de țestoase de către neanderthalieni. Aici, în urmă cu aproximativ 125.000 de ani, în timpul ultimei perioade interglaciare, clima a permis existența unor populații de țestoase. Săpăturile au scos la iveală zeci de resturi de țestoase, multe dintre ele prezentând urme de măcelărire.
Descoperirile sugerează că țestoasele aveau un rol important în viața neanderthalienilor din regiune. Această descoperire este cu atât mai surprinzătoare cu cât țestoasele de baltă europene (Emys orbicularis), specia vizată în studiu, nu oferă o valoare nutritivă mare.
De ce țestoase, dacă nu pentru mâncare?
Arheologii sunt de părere că țestoasele probabil nu erau vânate pentru a fi consumate ca hrană. „Putem exclude aproape complet ideea că țestoasele erau consumate ca aliment”, explică Sabine Gaudzinski-Windheuser, arheolog de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz și centrul de cercetare arheologică MONREPOS (Germania). Țestoasele de baltă au o greutate de aproximativ un kilogram și o valoare nutrițională relativ scăzută, iar neanderthalienii aveau acces la alte resurse alimentare mai consistente.
O explicație posibilă este că țestoasele erau vânate de copii. Carapacele lor ar fi putut fi folosite ca unelte, recipiente sau linguri primitive. O altă ipoteză este utilizarea în scopuri medicinale, o practică des întâlnită până în secolul al XIX-lea. Rămâne dificil de stabilit cu certitudine motivele, având în vedere lipsa surselor scrise și a artefactelor artistice.
O imagine mai complexă a neanderthalienilor
Studiul contribuie la o imagine mai nuanțată a neanderthalienilor, scoțând în evidență capacitatea lor de adaptare și complexitatea comportamentului. Conform cercetătorilor, strategiile de supraviețuire ale acestora depășeau simpla maximizare a aportului caloric, fiind „complexe”.
Studiul a fost publicat în revista Scientific Reports.
Sursa: Descopera
