Oamenii de știință încearcă să înțeleagă de ce ADN-ul de Neanderthal, preluat de strămoșii noștri antici, nu a fost eliminat complet de selecția naturală. Cercetările recente arată că acest material genetic are încă un impact asupra structurii creierului uman, contribuind la tulburări psihiatrice precum schizofrenia și depresia.
În urmă cu aproximativ 40.000 de ani, specia Homo sapiens s-a încrucișat cu neanderthalienii, rezultând în preluarea unei părți din ADN-ul acestora. Deși o mare parte din acest material genetic a fost eliminat de-a lungul timpului, aproximativ două procente din genomul populațiilor non-africane actuale este încă alcătuit din ADN de Neanderthal. Această constatare a ridicat întrebări cu privire la rolul și influența acestui ADN ancestral asupra organismului uman.
Impactul ADN-ului de Neanderthal asupra creierului
Pentru a investiga modul în care ADN-ul de Neanderthal afectează creierul, cercetătorii au analizat scanări cerebrale de la aproximativ 40.000 de persoane din Marea Britanie. Aceștia au corelat sute de trăsături neurologice diferite cu variante genetice derivate de la neanderthalieni. Rezultatele, care urmează să fie evaluate de experți, au evidențiat 28 de poziții separate în genom unde ADN-ul de Neanderthal pare să modifice dezvoltarea neurologică.
Cea mai semnificativă dintre acestea vizează o genă de pe cromozomul 14, numită DAAM1. Aceasta prezintă variante de Neanderthal care modelează 39 de trăsături morfologice diferite în cadrul cortexului occipital și parietal. Interesant este faptul că ADN-ul de Neanderthal în această poziție a genomului are un efect protector împotriva schizofreniei. Pe de altă parte, variantele de Neanderthal legate de o genă de pe cromozomul 4, numită PRDM5, par să contribuie la subțierea cortexului frontoparietal și cresc susceptibilitatea la depresie severă, dependență și tulburări de personalitate.
Consecințe asupra sănătății mintale
Variantele genetice moștenite de la neanderthalieni pot avea efecte complexe asupra sănătății mintale. O altă genă, numită LC13A3, prezintă variante de Neanderthal care pot interfera cu structura substanței albe, ducând posibil la o afecțiune numită leucoencefalopatie și declanșând „crize neurologice episodice”. Aceste descoperiri sugerează că unele dintre variantele genetice de Neanderthal au scăpat de influența de purificare a selecției naturale, continuând să modeleze organizarea corticală și conectivitatea în moduri subtile, dar semnificative din punct de vedere biologic.
Studiul a arătat că, în general, majoritatea variantelor de Neanderthal care afectează morfologia creierului au fost dăunătoare pentru oamenii moderni. Cu toate acestea, unele dintre aceste variante genetice par să ofere și anumite beneficii, cum ar fi protecția împotriva schizofreniei, evidențiind complexitatea interacțiunii dintre ADN-ul de Neanderthal și sănătatea umană.
Autorii studiului subliniază importanța continuării cercetărilor în acest domeniu pentru a înțelege pe deplin efectele ADN-ului de Neanderthal asupra creierului și a sănătății mintale.
Sursa: Descopera
