Conform Buletin.de: Mitul „independentului” Nicușor Dan, construit pe întreaga sa carieră politică, pare să se prăbușească, aducând un președinte român cu cea mai abruptă pierdere de încredere și un lider care și-a ostilizat electoratul fidel într-un ritm record. Statutul de independent, deși un avantaj în opoziție sau în funcții executive locale, a devenit o vulnerabilitate majoră la Cotroceni, lăsându-l pe Nicușor Dan fără o formațiune politică pe care să se poată baza pentru implementarea viziunii sale.
Vulnerabilitatea funcției prezidențiale
În ciuda Constituției care stipulează că președintele trebuie să fie deasupra partidelor, practica politică din România a demonstrat contrariul. ION Iliescu a controlat FSN/PSD, TRAIAN Băsescu a modelat PDL, iar KLAUS Iohannis a deținut controlul aproape necontestat asupra PNL. Toți președinții anteriori au beneficiat de susținerea unui partid, fie formal, fie informal. Nicușor Dan a ajuns în cea mai înaltă funcție în stat fără a înțelege pe deplin această dinamică.
Considerat un bun „tehnician”, președinția presupune mai mult decât expertiză tehnică. Necesită diplomație, o viziune globală, capacitatea de a construi echipe de profesioniști și de a asculta sfaturile acestora. Surse din anturajul său indică o lipsă a acestor calități, transformându-l, în percepția multora, într-un învins, incapabil să gestioneze complexitatea funcției.
Fotografia recentă de la Bruxelles, alături de LUCIAN PAHONTU, șeful Serviciului de Protecție și Pază, consolidază temerile electoratului că Nicușor Dan ar fi fost capturat de sistemul pe care jurase să-l combată. Oboseala sa vizibilă, firele albe apărute recent și privirea absentă sugerează o copleșire de funcție, compromisuri forțate și incapacitatea de a rezolva crize, posibil generate de sfătuitori cu intenții obscure, alimentate de furia sa împotriva lui ILIE BOLOBAN.
Căutarea unui sprijin politic
În disperarea de a-și impune voința politică, Nicușor Dan a căutat, inevitabil, un aliat politic. Refuzul lui ILIE BOLOBAN de a ceda PNL-ul și rezultatul modest al USR la alegeri – doar 12% – l-au determinat să privească spre PSD. Pesediștii, cu o experiență vastă în politică, au sesizat rapid nevoia sa de sprijin și au profitat de oportunitate pentru a deveni indispensabili unui șef de stat fără o bază politică proprie.
Nicușor Dan pare să fi crezut în alianța cu social-democrații, ignorând natura lor trădătoare. Această strategie îl expune, cu siguranță, la consecințe nefaste. Pentru Nicușor Dan și pentru țară, ieșirea din actuala criză politică pare a fi una sortită eșecului.
Indiferent de deznodământul crizei, rezultatul reprezintă o înfrângere pentru președinte. Dacă guvernul VEȘTEA va trece cu voturile extremiștilor, se va încălca linia roșie trasată inițial de Nicușor Dan. Dacă guvernul nu va primi încrederea Parlamentului, înseamnă că a fost manevrat de strategi slabi.
Situația subliniază necesitatea partidelor într-o democrație. Mitul „independentului” se dovedește a fi doar un mit. Partidele, cu defectele și corupția lor, rămân singurele capabile să impună un program de guvernare și voința populară, fiind sancționate la vot dacă nu îndeplinesc standardele. O lecție dură, indiferent de cine cade victimă.
Sursa: Buletin.de
