Statele Unite și intervențiile în America Latină: O istorie a agresiunii
Recent, tensiunile dintre Statele Unite și Venezuela au căpătat noi proporții, alimentate de bombardamentele ordonate de administrația Trump asupra unor obiective strategice din Caracas. Aceste acțiuni nu sunt izolate, ci fac parte dintr-o lungă tradiție de intervenții americane în America Latină începând cu mijlocul secolului XIX. De la ocupația Nicaraguitoare a lui William Walker, până la intervențiile directe în țări precum Guatemala și Cuba, istoria este marcată de agresiuni ce își au rădăcinile în doctrinele expulzate de Washington.
Politica „patriei din spate”
Pe parcursul a mai bine de un secol, Statele Unite au aplicat o politică sistematică de ingerință în afacerile interne ale țărilor latino-americane. Fostul președinte Hugo Chávez a subliniat în 2009, în cadrul unei interviuri, necesitatea unei analize critice a implicării americane în regiune: „Poate că unii mă consideră paranoid, dar eu sunt doar realist”, a afirmat liderul venezuelean, evidențiind intervențiile din Guatemala, Chile și alte state.
Aceste acțiuni au dus la răsturnarea de guverne, instaurarea dictaturilor și perpetuarea instabilității. De exemplu, construcția doctrinei Monroe, care declará America Latină „patria din spate” a Statelor Unite, a pus bazele pentru intervenții militare în numele apărării intereselor economice.
Cazurile simbolice: Guatemala și Cuba
Unul dintre cele mai notabile exemple este intervenția din 1954 în Guatemala, unde guvernul ales democratic al lui Jacobo Arbenz a fost răsturnat după ce a expropriat terenurile companiei United Fruit. „A fost începutul unei serii de lovituri de stat orchestrate de Washington”, explică istorici.
Cuba a fost un alt teren fertil pentru acțiunile americane. Rivali, Fidel Castro a fost ținta unui asalt constant, culminând cu invazia din Golful Porcilor în 1961. Această tentativă a avut scopul de a înlătura regimul comunist, dar a dus doar la consolidarea puterii lui Castro și la o deteriorare și mai profundă a relațiilor dintre cele două țări.
Impactul asupra stabilității regionale
Statele Unite nu s-au limitat doar la intervenții directe. Pe parcursul anilor ’70 și ’80, Washington a sprijinit dictaturi brutale în țări precum Chile, Argentina și El Salvador, unde mii de oameni au dispărut sub regimuri represive. Istoricul Thomas Blanton subliniază că „operațiunile secrete, precum Planul Condor, au dus la o escaladare fără precedent a violenței și au creat traume colective din care multe națiuni încă nu s-au recuperat”.
În urma acestor acțiuni, țările latino-americane, deși au experimentat momente de democrație, au rămas adesea vulnerabile și expuse influenței externe. Venezuela, sub regimul lui Maduro, se găsește acum într-o poziție delicată, având de înfruntat nu doar opoziția internă, ci și presiuni externe tot mai mari.
În acest context, întrebarea rămâne: până unde va merge Statele Unite în încercarea de a-și proteja interesele în America Latină? Trecutul vorbește de la sine și sugeriază că noi intervenții nu sunt excluse, lăsând în urmă o moștenire de instabilitate și violență.
