Cercetătorii chinezi au descoperit o linie genetică umană necunoscută anterior, care a supraviețuit ultimei perioade glaciare și s-a adaptat la viața într-un climat mai cald în nordul Asiei de Est. Studiul, publicat recent, oferă o nouă perspectivă asupra tranziției de la Paleolitic la Neolitic și sugerează o poveste mai complexă a adaptării umane decât se credea anterior.
Oamenii Epocii de Gheață, mai rezistenți decât se credea
Rezultatele cercetărilor arată că, în loc să fie înlocuiți de populații nou venite, locuitorii din nordul Asiei de Est au persistat și au evoluat pe o perioadă mai lungă de timp. Această descoperire vine în contradicție cu teoriile anterioare care sugerau o schimbare bruscă a populației în timpul tranziției de la stilul de viață de vânător-culegător la cel agricol. Oamenii de știință au analizat ADN-ul extras din situl Donghulin, situat lângă Beijing, care datează de la sfârșitul ultimei ere glaciare.
Echipa de cercetare a analizat genomurile a doi indivizi din acest sit. Primul, o femeie care a trăit acum aproximativ 11.000 de ani, la sfârșitul ultimei ere glaciare, a aparținut unei linii genetice necunoscute până acum. Al doilea individ, un bărbat care a trăit în timpul Holocenului timpuriu, o perioadă mai caldă, a prezentat o legătură genetică cu populațiile neolitice din nordul Chinei. Această constatare evidențiază complexitatea procesului de adaptare și sugerează o diversitate genetică mai mare în nordul Asiei de Est decât se credea anterior.
Adaptare lentă, nu înlocuire bruscă
Transpunând descoperirile în contextul mai larg al tranziției de la Paleolitic la Neolitic, rezultă o adaptare graduală a populațiilor locale la schimbările climatice și culturale. Studiul sugerează că, în loc de o înlocuire bruscă a populațiilor, a existat o coexistență și o interacțiune între diferitele grupuri umane. Femeia din situl Donghulin pare să reprezinte o linie genetică veche, care s-a separat de populația principală din nordul Asiei de Est cu aproximativ 19.000 de ani în urmă, demonstrând o rezistență remarcabilă în fața provocărilor climatice.
Prin comparație, bărbatul descoperit ulterior, a avut o relație genetică mai strânsă cu populațiile neolitice, ceea ce indică o schimbare treptată a structurii genetice în regiune. Acesta arată că noi grupuri de oameni s-au mutat în zonă, înlocuind eventual linia genetică mai veche a femeii pe parcursul unei perioade mai lungi de timp.
Un puzzle genetic complex
Această cercetare amplifică importanța nordului Asiei de Est ca regiune cheie în înțelegerea evoluției umane și a adaptării la schimbările de mediu. Descoperirile ajută la explicarea diferențelor observate între cei doi indivizi, dar și a modului în care s-au adaptat diferitele grupuri umane la tranziția de la paleolitic la neolitic. Analiza genetică a sitului Donghulin, cu o vechime considerabilă, oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care populațiile umane au răspuns la schimbările climatice majore.
Studiul publicat în revista Current Biology adaugă o nouă piesă importantă la puzzle-ul evoluției umane. Cercetările viitoare vor putea explora mai în detaliu interacțiunile dintre aceste grupuri umane și modul în care aceste interacțiuni au influențat dezvoltarea culturală și tehnologică din regiune.
