Protestul artiștilor și angajaților din cultura bucureșteană împotriva proiectului de reorganizare a instituțiilor publice de profil din Capitală a încins spiritele în ultimele zile. Nemulțumiți de intenția administrației coordonate de Primarul Ciprian Ciucu de a înființa o nouă Direcție Generală Arte și Evenimente Urbane, precum și de desființarea și comasarea multor instituții de cultură existente, reprezentanții acestora arată semne clare de opoziție, republicând o serie de argumente legale și morale.
Reorganizarea contestată, susțin evoluțiile din domeniul cultural
Inițiatorii memoriului adresat conducătorului Primăriei Capitalei acuză faptul că proiectul, anunțat recent, contrazice în mod flagrant legislația națională și europeană. Concret, aceștia subliniază că “proiectul invocă în preambul Ordonanța de Urgență nr. 7/2026 ca temei principal al reorganizării”, însă aceasta “exceptează în mod expres instituțiile publice de cultură — inclusiv cele din subordinea unităților administrativ-teritoriale — de la orice măsuri de reducere a cheltuielilor de personal și de comasare a structurilor”. În aceste condiții, susțin ei, acțiunea instruasă de administrație constituie un act legislativ nul, contrar propriului temei legal.
În plus, semnatarii sunt ferm convinși că “Bucureștiul nu e doar o capitală administrativă. Este epicentrul cultural al României – locul unde comunitățile trebuie să se întâlnească în jurul artei, educației și creativității.” În opinia lor, desființarea instituțiilor culturale, simpla lor comasare sau reducere riscă să oprime tocmai ceea ce face ca orașul să fie vibrant și inovator.
Valoarea culturală versus eficiența administrativă
Un alt aspect adus în discuție de opozanți este că, pentru a susține cultura, nu este nevoie de reducerea sau comasarea instituțiilor. “Încă o instituție care face același lucru” poate duce, în opinia criticilor, la o uniformizare inutilă și la pierderea specificului cultural. În plus, aceștia amintesc că autoritățile naționale, prin reprezentanții Ministerului Culturii, au declarat clar că “instituțiile publice de cultură din subordinea unităților administrativ-teritoriale nu intră sub incidența măsurilor de reducere a personalului.” Astfel, orice proiect de reorganizare trebuie să țină cont de această dispoziție legală, iar în cazul în care nu o face, riscă să cadă în nulitate.
Contextul politic și social al deciziei
Inițiativa de restructurare a fost anunțată de Ciprian Ciucu, primar al Sectorului 6 al Capitalei, care a propus consolidarea a zeci de instituții și reducerea cu aproape 400 a numărului de posturi din cadrul Primăriei Generale a Capitalei. În fapt, planurile vizează comasarea a 10 instituții din subordinea Primăriei, creând două direcții noi, dar continuând, în același timp, o serie de controverse legate de impactul asupra patrimoniului cultural și a patrimoniului uman.
Proiectul a generat imediat reacții negre din partea sindicatelor și a reprezentanților culturii, care reclamă că în spatele noii organizări stă o încercare de a reduce drastic bugetele dedicate culturii, în condițiile în care, de exemplu, în prezent, în instituțiile subordonate Capitalei, doar 77,4% dintre cei 8.459 de angajați ocupă efectiv posturile alocate. În aceste condiții, opoziția vreau să atragă atenția asupra riscului de a perdre diversitatea și pulseul cultural al orașului, elemente vitale pentru identitatea Bucureștiului.
Chiar dacă centrul de greutate al reforms-ului pare a fi de natură administrativă, criticii pun accent pe un conflict mai profund: dacă aceste instituții nu vor mai fi bugetate, sprijinite și încurajate, Bucureștiul riscă să-și piardă unicitatea culturală, devenind doar o capitală tehnocratizată, lipsită de vibranța artei și a patrimoniului. În definitiv, rămâne de urmărit dacă decizia Primăriei va suferi ajustări sau dacă, asemenea altora, va rămâne pe masa de discuție a opiniilor și a legii.
În timp ce primarul Ciprian Ciucu continuă să își justifice reforma administrativă, criticii sună tot mai insistent, iar în spațiul public se dezbate intens dacă acest proiect va întări poziția Bucureștiului ca capitală culturală sau dacă îl va duce, mai degrabă, pe o cale a uniformizării și a reducerii diversității. Viitorul va arăta dacă aceste tensiuni duc la o reconfigurare reală a scenei culturale locale sau dacă rămân doar în stadiul de dezbateri.
