Întrebarea reală, dincolo de speculațiile istorice, este dacă tânărul anti-sovietic, care cerea un viitor democratic pentru Ungaria, a existat cu adevărat. Această dilemă revine în atenție odată cu analiza metamorfozei politice a premierului ungar Viktor Orban, un personaj controversat pe scena politică europeană. Acesta a trecut de la un student care cerea retragerea trupelor sovietice la un lider „iliberal” cu legături strânse cu Rusia.
Metamorfoza unui lider: de la student la „măgarul troian”
Cariera politică a lui Viktor Orban a început, conform surselor, cu o luptă pentru libertate, în anul 1988, la Colegiul Bibo Istvan. Atunci a organizat „mici cercuri de libertate”, o inițiativă care a dus la formarea partidului Fidesz. Inițial, acesta era o organizație studențească ce promova integrarea europeană și valorile occidentale. Encyclopedia Britannica menționează că partidul dorea dezvoltarea Ungariei prin economie de piață și liberalism politic.
Schimbarea de direcție a fost radicală. De la un susținător al valorilor europene, Orban a devenit un personaj controversat, descris chiar ca „măgarul troian al Uniunii Europene” de către istoricul polonez Adam Michnik. Această transformare a surprins întreaga lume. Un student care cerea eliberarea țării de sub influența sovietică s-a transformat într-un aliat al Rusiei.
De la bursier Soros la critic al „Occidentului decadent”
Viktor Orban s-a născut la Szekesfehervar în 1963 și a crescut în comitatul Fejer, cu rădăcini familiale în Alcsutdoboz și Felcsut. Istoricul canadian Ivan Kalmar a menționat originile rurale, „relativ neprivilegiate”, ale lui Orban. Acestea au jucat un rol important în discursul public al liderului ungar, care a promovat imaginarul Ungariei rurale și importanța provinciilor.
Momentul său de afirmare a fost în 16 iunie 1989, la reînhumarea lui Imre Nagy. Atunci, Orban a cerut alegeri libere și retragerea trupelor sovietice. Acest discurs este considerat de mulți ca fiind începutul carierei sale politice. Antropologul ungar Istvan Povedak a descris acest moment ca un „moment politic sacru”.
În primii ani de activitate politică, Fidesz a promovat politici progresiste, susținând drepturile minorităților și secularismul. Inițial, partidul a beneficiat de susținerea Fundației Soros. Orban a primit o bursă pentru studii în străinătate, la Universitatea Oxford, dar a renunțat la studii pentru a participa la alegerile din 1990. Propaganda oficială ignoră, însă, faptul că a fost sponsorizat de filantropul pe care îl demonizează acum.
„Națiunea nu poate fi în opoziție”
După pierderea alegerilor din 2002, Orban a folosit această perioadă pentru a consolida puterea partidului. A mobilizat electoratul prin inițiative civice, dar și prin retorică populistă. Politologul Bela Greskovits a subliniat că Orban a reconstruit dreapta ungară prin cucerirea societății civile.
Strategia a funcționat. Fidesz a revenit la guvernare în 2010, obținând o supermajoritate. Această majoritate i-a permis lui Orban să schimbe Constituția țării. Noua Constituție a fost redactată în secret și adoptată prin voturile blocului parlamentar Fidesz. Organizațiile societății civile și publicul larg nu au avut nicio influență asupra acestui proces.
În prezent, analiștii interni și externi sunt de părere că Ungaria a rămas un regim hibrid datorită apartenenței la Uniunea Europeană. Revenirea lui Orban la putere în 2010 a coincis cu apropierea de Rusia și China prin așa-numita „Deschidere către Est”. În ultimii ani, guvernul Orban a continuat apropierea de Federația Rusă, încercând să suprime orice formă de disidență politică, în timp ce s-a identificat cu liderii Revoluției din 1956. Unii analiști politici îl consideră un cinic autoritar.
